MICROBI PUSI LA TREABA
In pofida microdimensiunilor, bacteriile sunt cele mai active fiinţe de pe faţa Terrei. Pentru a creşte şi a se reproduce, ele au ne¬voie de o sursă care este un hidrat de car¬bon, glucoza. La făpturile mărunte, această sursă este de-a dreptul impresionantă. Astfel: o bacterie lactică poate folosi într-o oră o cantitate de lactoză mai mare de 10 000 de ori decât greutatea proprie.
O asemenea proprietate a atras atenţia biologilor care se ocupă de procesul repro¬ducerii (geneticienii) şi a inginerilor genetişti care intervin direct, prin mijloa¬cele tehnice, asupra genelor (părţile mici ale nucleului care deţin codul ereditar, deci acele caractere care se moştenesc şi se transmit). Aceştia au mânuit (manipulat) şi au valorificat acest fomidabil potenţial me¬tabolic al bacteriilor pentru cele mai fe¬lurite scopuri: medicale, industriale, agricole etc. Se folosesc procedee tehnice de mare\' fineţe, obţinându-se ameliorarea activităţii unor bacterii pentru a da un randament su¬perior.
Aplicând astfel de procedee s-au ob¬ţinut rezultate spectaculoase. De pildă, în 1939, prima sursă de Penicillum, folosit de Fleming, producea doar 2 unităţi de peni¬cilină pe ml, în timp ce în 1972, sursele co¬mercializate produceau peste 15 000 uni¬tăţi/ml, deci o creştere de peste 7 000 de ori a productivităţii microorganismului care a salvat atâtea vieţi omeneşti.
Vestita bacterie Escherichia coli, care
produce suferinţe intestinale, uneori a fost îmblânzită şi pusă la treabă. Având peste 2 000 de enzime, ea poate roduce între 3 000 şi 6 000 de diverse mo-f ule de substanţe. Inginerii genetişti au ientat de o asemenea manieră, prin ma-°ipulări genetice, proprietăţile Escherichiei. \"ncât aceasta să producă anumite substanţe \' e care uzinele chimice şi fabricile de Medicamente le obţin cu mare greutate, în cantităţi foarte mici şi la preţuri extrem de ridicate. O astfel de substanţă este un medicament miraculos, interferonul, folosit în combaterea virozelor grave şi a can¬cerului. El nu atacă microbii, ci stimulează în organism naşterea substanţelor de apă¬rare. Obţinut în cantităţi extrem de mici, interferonul costă enorm (un gram atingea, prin 1980, 1 miliard de lei). în 1979, Ch. Weissman, profesor la Universitatea din Zurich (Elveţia), a reuşit să obţină interfe-ron cu ajutorul manipulaţiilor genetice. Astfel, el a introdus genele interferonului din globulele albe, stimulate viral, la bac¬teria Escherichia. In acest fel, el a reuşit să sintetizeze 1-2 molecule de interferon pe bacterie. In 1982, cercetătorul japonez P. Taniguschi a reuşit să amelioreze produc¬ţia de interferon, obţinând la fiecare or¬ganism bacterian circa 10 000 molecule de substanţă antivirală.
In curând se va trece la producerea in¬dustrială a interferonului, ceea ce va aduce o scădere simţitoare a preţului şi va face ca acest medicament al viitorului să devină din ce în ce mai accesibil bolnavilor.
In agricultură, transferarea unor gene ameliorate ale nitrobacteriilor care trăiesc lrJ mod obişnuit pe leguminoase, în celulele din rădăcinile cerealelor, va aduce în viitor un imens avantaj: acela al economisirii în¬grăşămintelor chimice.
