PLANTE-ARAGAZ
în fâneţele umede din partea centrală şi nordică a ţării, creşte sporadic o plantă ciudată căreia, în anumite condiţii, putem să-i dăm foc fără să ardă, realizând astfel un număr de scamatorie demn de cei mai vestiţi prestidigitatori. Planta este uşor de identificat după tulpina sa înaltă, acoperită cu punctişoare negre, şi după spicul eu Hori mari, trandafirii, cu vinişoare întunccale. Asemănarea frunzelor ei cu ale frasinului a îndemnat poporul s-o numească frăsincl (Dictainnus albuş).
Prezenţa plantei este trădată de departe de un miros pătrunzător. Strivite între de¬gete, frunza sau tulpina frăsinclului lasă o substanţă aromatică şi iritantă, excelent mij¬loc de apărare împotriva animalelor erbi-vore.
Dacă aerul este uscat şi liniştit, dacă ne aflăm către amiază, când văpaia soarelui pârjoleşte, sau după o mai îndelungată perioadă de secetă, putem face o încercare uluitoare. Apropiind de tufa de frăsinei un chibrit aprins, vom zări cum dintr-o dată în jurul acesteia se ţese un nimb pâlpâitor. Noaptea am avea imaginea unei torţe în¬conjurate de o flacără străvezie şi suavă ca un cearcăn în jurul lunii.
Aureola durează câteva clipe, .timp sufi¬cient pentru a aprinde la ea o bucată de hârtie sau o ţigară, ţinute la îndemână. Şi apoi, tot aşa de brusc, se stinge fără ca planta să fi suferit de pe urma cercului de pară ce i-a înlănţuit toată făptura.
Nu-i nici o scamatorie la mijloc. Acele puncte negre diseminate pe toată tulpina fabrică un ulei eteric Când aerul esle foar¬te uscat şi când razele solare ard intens, volatilizarea este mai puternică. Lipsa de vânţ^ face ca vaporii uleiului, mult mai grei decât aceia de benzină, să se strângă în ju¬rul plantei. Ei iau foc la prima atingere cu o flacără, dar nu vătăma ţesuturile deoarece uleiul cu care sunt îmbibate părţile plantei le izolează de nimbul de loc.
