EPOPEEA CAUCIUCULUI
Puţine produse vegetale au cunoscut o istorie atāt de agitată ca mult disputatul cauciuc, produs īn diferite colţuri ale lumii de un număr de specii, unele erbaeee, al¬tele copăcei sau chiar copaci lainici.
Cea mai cunoscută plantă de cauciuc este Hcvca brusilliensis, care furnizează cauciucul de Para, nu numai cel mai răs¬pāndit, dar şi cel mai apreciat. Tot īn Ame¬rica de Sud mai există speciile de Hevea de Guyana, Hcvca de Spnice, Hcvca discolor, ca şi Hancomia, care dă cauciucul de Pernam-buco sau "mangabeira\". īn Madagascar creş¬te, de asemenea, un arbore producător de cauciuc, Euphorbia inlisy. aproape dispărut azi, din cauza exploatării intense.
Insă cauciucul african este furnizat mai ales de specii ale genului Landolphia, re¬prezentat de liane subţiri, lungi de zeci de metri.
īn fostele ţări ale URSS din jurul Cau-cazului, plantele care conţin cauciuc suni mici, ierboase, cu rădăcini mari, din familia compozite. Ele se numesc coc-sagāz şi lau-sagāz. Coc-sagāzul (Taraxacum koksaghiz) c o păpădie cu rădăcini doldora de cauciuc, iar tau-sagāzul (Chondrilla gommifera) for¬mează desişuri īn pustiurile nisipoase ale Asiei Centrale, care consolidează dunele de nisip mişcătoare. Cauciucul formează depozite mari pe rădăcini, dar inconve¬nientul īl constituie greutatea de a-l separa <-lt nisip şi cantitatea mare de răşină cu care este amestecat.
Dintre plantele erbacee din nordul A-mencii care conţin cauciuc amintim o altă «>mpozită, gaiula {Pariheniuin argentewn).
Insă cauciucul cel mai valoros se cxlr.i ge din Hevea. Latexul se obţine prin rezinaj Se lac tăieturi īn scoarţă, prin care se scurg 3-4 kg de lichid pe an. Latexul este con. densat prin diferite procedee. īn vechile plantaţii se foloseşte alumarea. Latexul strāns īn căldări este amestecat bine cu ajutorul unei lopeţi, īncălzindu-se la luni Latexul de culoare albă se condensează devine brun, obţināndu-se astlel un fel de lurle stratificate, găsite īn comerţ sub de¬numirea de cauciuc de Para. Metoda chi¬mică de coagulare constă īn colectarea la-texului īn bazine, diluarea lui cu apă şi apoi coagularea lui cu un acid organic. Chea¬gurile de cauciuc strānse la fundul bazinu¬lui se vălţuiesc īn formă de foi subţiri nu¬mite crep. Foile se usucă, īn care caz īşi păstrează culoarea albă (de unde aşa-nu-milele tălpi de crep la pantofi), sau se afu¬mă şi atunci devin brune.
Toate populaţiile din zonele unde există plante de cauciuc īl foloseau īntr-un fel sau altul. Astfel, unele triburi din Africa Cen¬trală īl folosesc la săgeţi pentru fixarea otrăvii īn vārful lor. Hinduşii ung cu cau¬ciuc coşurile īn care transportă mierea. Kirghizii folosesc din timpuri imemoriale cauciucul pentru mestecat. (Fig. 25)
Amerindienii din bazinul Amazonului cunoşteau īncă din perioada prccolumbiană proprietăţile cauciucului, pe care-1 aplicau ca pe un lac, pentru a face impermeabile pān¬zeturile groase cu care se apărau de ploaie. Cuvāntul caucho, īn limba amerindienilor, īnseamnă lacrimi de arbore sau lacrimi de lemn, indicānd astfel secreţiile care ţāşneau din coaja īnţepată. Şi indienii din Antile cunoşteau cauciucul. Columb şi īnsoţitorii săi au observat că indienii se distrau lovind o minge confecţionată dintr-o substanţă neagră. Cānd era izbită, mingea sărea ca şi cum ar fi fost vie. Columb n-a acordat in¬teres acestui joc. Abia peste două secole, aceste mingi au atras atenţia francezului La Condamine, plecat īn anul 1743 īntr-o aven¬turoasă călătorie prin ţinuturile Anzilor şi Amazoanelor. In rapoartele şi apoi īn me¬moriile sale, el a descris acest material, in¬dicānd si felul cum era obţinut. Meşterii indieni - scria La Condamine - obţineau din frămāntarea acestuia o masă elastică din care confecţionau sticle incasabile şi īncăl¬ţăminte impermeabilă, de mare folos īn pă¬durile lor mlăştinoase, apoi clistire - un fel de pere goale īnăuntru, īnzestrate cu un tu-buleţ (canule), oferite oaspeţilor īnaintea unor ceremonii.
Cauciucul adus de La Condamine īn Franţa nu prea a fost luat īn seamă. Abia īn anul 1770, chimistul englez Priestley a des¬coperit că, frecānd cauciucul de o hārtie scrisă, semnele de creion dispar. Aşa s-a născut guma de şters, prima aplicaţie euro¬peană a cauciucului.
O jumătate de veac mai tārziu, un in¬dustriaş scoţian a primit īntre alte produse o soluţie de cauciuc care, din greşeală, i s-a vărsat pe haină. Cu acest prilej el a obser¬vat că stofa a devenit impermeabilă. Şi cum īn Anglia ploua mult, ingeniosul industriaş s-a gāndit să īmbibe stofele cu această substanţă, realizānd primele pelerine im¬permeabile, care, din nenorocire, iarna se īntăreau ca o scoarţă iar vara se muiau, de¬venind lipicioase şi mirositoare. Aceste de¬fecte au fost īnlăturate īn anul 1840, cānd americanul Charles Goodyear a descoperit - tot printr-o īntāmplare - procesul vul¬canizării - metodă care transforma cauciu¬cul īn gumă elastică şi rezistentă. īncercānd acţiunea sulfului asupra cauciucului, pasta rezultată din acest amestec a luat foc. Pen¬tru a īmpiedica un incendiu, Goodyear a a-runcat-o pe fereastră īn zăpadă. A doua zi cercetătorul a fost uimit constatānd că acest amestec aruncat īn curte īşi schimbase pro¬prietăţile, pierzāndu-şi vāscozitatea, cel mai mare neajuns. Procedeul a fost bre¬vetat de american şi apoi perfecţionat de englezul Hancock.
"Nebunia\" cauciucului a īnceput abia la sfārşitul secolului al XlX-lea, cānd auto¬mobilul şi bicicleta au cucerit lumea şi ce¬rerea de cauciuc pentru pneurile roţilor a atins cote nemaiīntālnite. Arborii de pe A-mazon au deveni insuficienţi. A īnceput cău¬tarea şi folosirea altor plante de cauciuc.
Cauciucul n-a generat numai o epopee industrială ci şi una socială. Mii de aventurieri, avizi după o īmbogăţire rapidă, pornesc spre pădurile Amazonului. Băţ,., tinaşii sunt goniţi sau devin "seringueiros\" (culegători de cauciuc). īnfundarea īn pg. durea uriaşă īi decimează pe băştinaşi. Vjc. timele sunt īnlocuite cu ţărani peoni, aşa cj tragedia Amazoniei continuă. Munca epui¬zantă şi alimentaţia săracă, la care se adău. gau malaria şi cumplita boală "beri-beri\" provocată de lipsa vitaminei B, săgeţile in-dienilor şi fatala īmbrăţişare a şarpelui ana¬conda au răpus sute de mii de "seringuei-ros\" şi peoni.
Lăcomia de cāştig a exploatatorilor l0. caii, care urcaseră vertiginos preţul sucului de Hevea, a pus capăt monopolului bra¬zilian. Un naturalist englez, Wīckliam, a reu¬şit, īn anul 1871, să treacă prin vamă īn mod clandestin seminţe de Hevea, sădindu-le apoi īn Grădina Botanică Kew, din Lon¬dra. După 5 ani tinerii arbori au fost răsă¬diţi īn coloniile britanice din Asia musonică (Singapore, Ceylon). In anul 1905 Anglia produsese primele 174 tone de cauciuc de pe plantaţiile proprii. La rāndul lor, olan¬dezii şi apoi francezii au aclimatizat Hevea īn coloniile asiatice.
In anul 1930 producţia mondială de cau¬ciuc a atins 800 000 de tone. īnsă cauciucul natural nu reuşea să satisfacă cerinţele din ce īn ce mai ridicate ale industriei şi pro¬voca numeroase perturbaţii economice.
Progresele chimiei au permis obţinerea cauciucului sintetic, prin polimerizarea butadienei, mai īntāi īn Germania, apoi īn S.U.A., procesele perfecţionāndu-se conti¬nuu, īn anul 1959 producţia de cauciuc sin¬tetic a īntrecut producţia de cauciuc natu¬ral şi această situaţie se menţine şi azi.
