BATRANELE GLOBULUI
...Să coborâm într-o mină de huilă. Lumina stârneşte pe pereţii de un negru sticlos jocuri fantastice. Iată că pe parapetul de smoală se descifrează un desen: o frunză ciudată, aidoma acelora pe care iarna le plăsmuieşte din gheaţă pe ferestre. Alături, o scoarţă\' tot neagră, cu modele rombice în relief şi o alta cu urme de sigilii. Ceva mai departe, trunchiuri întregi ca nişte coloane sau cioturi de catran susţin parcă bolţile galeriei. Aceste resturi sunt mărturiile vân-joaselor păduri de acum sute de milioane de ani pe care prăvălirea scoarţei le-a în¬chis ca pe o comoară în inima pământului.
...Trecem din întâmplare pe lângă un mal surpat. Ruptura scoate în afară straiuri de gresie sau argilă. Din joacă luăm o plăcuţă. Ii desprindem cu grijă foiţele suprapuse, între ele, la \'fel ca într-un medalion desfă¬cut ne va zâmbi impresiunea gingaşă şi pre¬cisă a unei frunze străvechi, căzută din cine ştie ce copac, acoperită de mâl şi păstrată milioane de ani în această anvelopă minerală.
...Maşinile taie felii adânci în exploa¬tarea de turbă. Ne oprim în faţa peretelui secţionat. Va fi îndeajuns să-1 cercetăm câ¬teva minute cu o lupă puternică, şi în ţesă¬tura fină şi zbârcită a muşchilor vom des¬coperi grăunţi de polen străvechi. Pentru palinolog, turba este o adevărată carte unde de jos în sus poţi citi istoria unei epoci de sute de mii de ani, cu frământările ei cli¬matice, cu dramele ei vegetale.
Din toate aceste urme, risipite în nu¬meroase puncte de pe glob, s-a putut re¬constitui istoria lumii vegetale. Munca sa¬vanţilor a fost uriaşă şi numai firul călăuzitor al concepţiei evoluţioniste, asemenea firului Ariadnei, i-a ajutat să nu se rătăcească în labirintul vârstelor geologice şi să ne ofere azi un tablou clar, logic şi aproape complet al lungului drum parcurs de lumea plantelor - de la rudimentarele plăsmuiri năs¬cute în sânul oceanelor primare până lg perfecţionatele forme actuale.
S-ar părea că strămoşii plantelor actuale au dispărut din vremuri imemorabile. Şi, totuşi, glasul trecutului nu s-a stins cu totul. La fel ca în poveştile populare unde se vorbeşte de tinereţe fără bătrâneţe sau, mai potrivit, de bătrâneţe fără moarte, câteva dintre vetuste, purtând în spate milioane de ani, au supravieţuit timpului, întărind dovezile pietrelor, cu martori vii şi im¬posibil de contestat.
Aceşti supravieţuitori ai vremurilor străvechi se numesc fosile vii. Ele seamănă ca două picături de apă cu "fotografia\" lor de pe cărbunii sau argilele scoase la su¬prafaţă.
Multe se găsesc în mediul marin. Faptul nu trebuie să ne mire, deoarece dintre toa¬te mediile naturale el este cel mai statornic, fiind supus de-a lungul timpului unor variaţii cu mult mai mici decât uscatul. Desigur, şi plantele pluricelulare terestre, dezvoltate după migrarea primelor or¬ganisme pe uscat, îşi au reprezentanţii lor în această galerie de bătrâni fără moarte.
Fosilele vii sunt supravieţuitori istorici. Alte plante sunt supravieţuitori geografici. Ele au fost numite relicve vegetale. Speciile aşa-zise "relictare\" pot fi foarte frecvente în unele colţuri ale globului. în schimb, pre¬zenţa lor în alte colţuri pare a fi ceva sur¬prinzător, în contradicţie cu datele ştiinţei despre repartiţia geografică actuală a plan¬telor.
Aceste "rămăşiţe\" sunt şi ele dovezi pre¬ţioase; ele ne ajută să reconstituim "toa¬nele\" climei, când caldă, când rece, când uscată, când umedă, alternanţe care au silit plantele să facă lungi călătorii în căutarea unor condiţii mai prielnice de viaţă.
