COMBUSTIBILII VEGETALI AI VIITORULUI
Nu numai plantele fosile (care stau la temelia cărbunilor de pământ şi petrolului) sunt materii prime energetice.
Criza mondială de combustibili din ul¬timele două decenii a determinat începerea unor febrile cercetări pentru descoperirea plantelor energetice capabile să producă combustibil lichid.
Melvin Calvin, laureat al premiului No-bel, a stabilit, încă din anul 1973, că unele specii de laptele-câinelui (Euphorbia tiri-culli, E. lathyris, E. maracias, E abyssinica) sunt adevărate "uzine vii\", din latexul (lap¬tele) speciei putându-se obţine, printr-un procedeu de cracare catalitică, o gamă largă de produse industriale şi, în primul rând, benzina. Se estimează că randamen¬tul dat de E. lathyris şi E. tiriculli oscilează între 3 şi 15 barili petrol pe an la hectar. Prin îmbunătăţirea mediului de cultură, prin îm¬bunătăţirea unor genotipuri cu randament mai mare, laptele-câinelui poate produce până la 75 barili/hectar, la un preţ de 20 de dolari barilul, deci cu 25-30% mai ieftin decât preţul oficial actual al petrolului pe piaţa mondială.
Din alge se extrage, de asemenea, un combustibil lichid. Se consideră că o cul¬tură intensivă de alge este uşor de realizat, este ieftină şi ar putea mări "depozitul\" de combustibil lichid.
Şi vestita zambilă de apă {Eicchomia), folosită în S.U.A. pentru epurarea apelor, a început să fie exploatată şi ca plantă energetică. Astfel, în California, din Eic¬chomia se scot 300 tone substanţă uscată la un hectar pe an, ceea ce reprezintă echi¬valentul energetic a 120 de tone de petrol.
Chiar şi plantele oleaginoase încep să fie utilizate ca plante bioenergetice. în A-frica de Sud, uleiul de floarea-soarelui este utilizat, deocamdată, la motoarele Diesel-industriale. Se apreciază chiar că, dacă s-ar spori cu 1/10 terenul cultivat la ora actuală cu floarea-soarelui pe întreaga planetă, s-ar putea asigura, la nivelul oricărei ţări, can¬titatea de carburant necesară tractoarelor.
Se ştie că alcoolul {metanolul) este fo¬losit şi ca substanţă energetică şi că el este produs prin fermentare, de obicei, din car¬tof, porumb, sfeclă de zahăr, sorg, manioc, trestie de zahăr. Aceste plante au o deo¬sebită valoare alimentară, folosirea lor pentru fabricarea spirtului fiind astfel li¬mitată. S-a descoperit însă, nu de multă vreme, că plante fără valoare alimentară, precum dalia şi napul (topinamburul), sunt preţioase specii alcooligene. Ultima plantă, în special, este o excelentă sursă de alcool şi se estimează că 75 000 ha de topinanv bur, cultivat în condiţiile climatice şi de sol asemănătoare celor de la noi din ţară, pot produce 340 000 tone de etanol.
