Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos

Charles Perrault - Motanul incaltat - povestea

Basmul Charles Perrault - Motanul incaltat - teatru pentru copii

Asculta povestea Charles Perrault - Motanul incaltat
audio online
Povesti pentru copii
Alte basme populare
Alibaba si cei patruzeci de hoti
Nuielusa de alun
Trandafirul albastru
Calutul cocosat
Carancho
Oliver Twist
Motanul incaltat
Povestea boabelor de diamant
Lacul fermecat
Lebada
Fiica Rinului
Fiul faraonului (Basm egiptean)
Alba ca Zapada
Casuta din padure
Cenusareasa
Frumoasa Asenel
Hanzel si Gretel
Pazitoarea de gaste
Scufita rosie
Craiasa zapezii
Lebedele
Baiet Sarac
Feciorul Cel Voinic
Danila Prepeleac (1971)
Fata mosului si fata babei
Povestea porcului
Cocoselul neastamparat
Legenda florii de rodie [Basm african]
Ulciorul Cu omenie
Floarea de soare
Intoarcerea cerbilor
Ochii mamei [ Basm japonez]
Copiii cu parul de aur
Greuceanu (1970)
Praslea cel voinic si merele de aur (1970)
Sarea-n bucate
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte
Toomai si elefantii
Vrajitorul apelor [ Basm Sarbesc]
Vulpea alba [Basm japonez]
Micul Muck - muc cel mic


Textul basmului
S-a întâmplat odata ca trei feciori de morar sa primeasca mostenire dupa moartea tatalui lor o moara, un magar si un motan. Moara i-a ramas celui mai vârstnic dintre feciori, magarul, mijlociului, iar motanul, mezinului.

„Ce folos de la un motan?” gândi, amarât, mezinul. Fratii mei vor putea sa-si câstige pâinea cu usurinta, dar eu voi muri de foame. „Nu fi trist, stapâne!” îi zise într-o buna zi motanul, cu glas omenesc. „Fa-mi doar rost de o pereche de cizme, ca sa pot umbla mai usor prin paduri si câmpuri. Si-ti promit ca n-are sa-ti para rau!”

Nu trecu mult si motanul afla ca regele iesise împreuna cu fiica lui la plimbare cu trasura.

Asa ca motanul alerga înainte calestii si le striga taranilor care strângeau fânul: „Daca va întreaba regele ale cui sunt câmpurile acestea manoase, sa-i spuneti ca sunt ale marchizului de Carabas. Altfel va paste streangul! Ati înteles?!”

La auzul vorbelor motanului, taranii se speriara strasnic. Astfel ca atunci când se apropie trasura regelui, acestia facura întocmai cum le poruncise motanul încaltat.

-Ale cui sunt câmpurile acestea? – întreba împaratul.

-Ale marchizului de Carabas! raspunsera-n cor taranii.

-Marchizul asta pare a fi un gospodar foarte bun, îi spuse atunci regele fiicei sale.

Apoi, motanul îi porunci stapânului sa se scalde în râu când or trece pe acolo regele si printesa.

Zis si facut! Feciorul de morar îsi asculta motanul. Si atunci când trasura regelui se apropie de dânsii, se dezbraca si intra în apa. Iar motanul, care îi ascunse repede hainele, începu numaidecât sa strige, cât îl tineau puterile: „Ajutor! Marchizul de Carabas a fost jefuit! Hotii i-au furat îmbracamintea!”

Auzind asa o grozavie, regele dadu de îndata porunca slugilor sa-l ajute pe marchiz. Acesta fu scos din apa si i se dadu cel mai frumos costum regal. În hainele acelea dichisite, marchizul arata si mai frumos decât fusese. Asa ca printesa se îndragosti de el de îndata, iar regele îl invita sa faca împreuna o plimbare cu trasura lui.

Între timp, motanul cel istet pleca sa i se închine unui capcaun bogat, care era stapânul de drept al câmpurilor manoase pe lânga care trecusera cu totii. Capcaunul locuia într-un castel maret, dar nespus de întunecat, undeva la poalele unor dealuri.

De îndata ce intra-n castel, motanul facu o reverenta si-i spuse capcaunului:

- N-am putut trece pe lânga frumusetea asta de castel fara sa nu fac o vizita mariei-voastre. Mai cu seama ca am auzit ca va puteti transforma în orice fel de animal. E adevarat? se prefacu nestiutor motanul.

- Este adevarat! se grozavi capcaunul. Numeste numai animalul si voi intra pe data-n pielea lui!

- As vrea sa va transformati într-un leu fioros, daca se poate, îi ceru motanul încaltat.

Capcaunul prinse a râde înspaimântator, apoi se transforma într-un leu falnic.

Motanul se sperie foarte tare când leul începu sa raga, dar se stradui sa n-o arate. Si atunci când capcaunul reveni la înfatisarea lui obisnuita, îi spuse:

- Ma plec smerit înaintea mariei-voastre! Asa o maiestrie n-am mai pomenit!

- Ha, ha!... Si înca n-ai vazut nimic, se grozavi si mai abitir capcaunul.

- Ma întreb însa daca înaltimea voastra poate sa se preschimbe si într-un animal mic si nevinovat. De exemplu, într-un soricel, zise, mieros, motanul. Dar poate ca asta va este mult prea greu...

- Mie?! zbiera capcaunul. Eu pot sa ma transform în orice. Priveste numai si învata!

Însa, de îndata ce capcaunul se preschimba într-un soricel, motanul nu mai statu nicio clipa pe gânduri: sari pe el si-l înghiti dintr-o singura suflare.

Iar atunci când caleasca împaratului poposi la poarta castelului, motanul încaltat le iesi în întâmpinare.

- Bine ati venit maiestate în castelul marchizului de Carabas!

Apoi, spre uimirea tuturor, mai cu seama a feciorului de morar, motanul încaltat îi pofti înauntru, unde-i astepta o masa îmbelsugata, aranjata dupa toate regulile artei.

Regele fu nespus de placut impresionat de bogatia si gusturile desavârsite ale marchizului de Carabas, asa ca-i zise:

- Draga marchize, n-ai vrea sa te însori cu fiica mea?

Nu cred ca ea ar avea ceva împotriva...

Privind-o pe printesa cum îi zâmbea gales, marchizul de Carabas încuviinta pe data, nevenindu-i sa creada ce noroc daduse peste dânsul.

La putina vreme, tinerii facura o nunta mare, care tinu trei zile si trei nopti încheiate. Eu doar am auzit de ea, si-mi pare tare rau ca n-am fost si eu pe acolo, fiindca am auzit ca s-au servit numai mâncaruri alese si bauturi fine.

Si uite asa se facu ca ajunse feciorul de morar ginerele regelui si mare sfetnic al luminatiei sale...

 



Politica de confidentialitate

Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact