FRUCTE FABULOASE
Este greu de stabilit un record absolut, deoarece fiecare lip de fruct îşi are uriaşii săi.
In Africa, creşte un copac original, Ki-gelia africana, poreclit de localnici "arbo¬rele de cârnaţi\", datorită fructelor sale ci¬lindrice, asemănătoare unor cârnaţi lungi de 1 m şi aninaţi prin nişte pedunculi (co¬diţe) de 2-3 m, aidoma unor sfori.
Printre păstăi se detaşează fasolea-de-ma-re (Entada scadens), ce creşte pe litoralul mă¬rilor tropicale. Păstaia ei, lungă de 0,80-1,20 m şi lată de 10-25 cm, este antrenată de cu¬renţii marini (în special Golfstream) şi a-junge pe ţărmurile Groenlandei şi Scandi-naviei, de unde a fost recoltată de Karl von Linne. Nu mai puţin impresionante sunt păstăile de Cassia grandis, cilindrice, groase de 2 m şi lungi de 70 cm, de Săraca thalpingen-sis şi Delonix regia - din Madagascar - am¬bele având păstăi lungi de 60-70 cm şi late de 4-6 cm.
Recordul de volum şi greutate îl deţin însă cucurbitaceele. Este drept că în India estică şi în Africa tropicală fructele lungi şi subţirele de tigvă (Lagenaria siceraria) -plantă cultivată şi la noi - ating 1-2 m, fiind folositoare, după uscare şi golire, la transvazarea lichidelor, mai ales la tragerea vinului din butoaie.
Nuca malediva este un uimitor naviga¬tor solitar. Corăbierii spanioli, porniţi spre Ţara mirodeniilor, culegeau din apele Co¬ceanului Indian nişte fructe gigantice, plu¬tind deasupra valurilor asemenea unor geamanduri verzi. în trecut, oamenii cum¬părau cu aur şi pietre preţioase aceste "nuci de mare\", crezându-le înzestrate cu proprietăţi miraculoase. Şi azi, în unele muzee spaniole se mai păstrează "mumiile\" unor astfel de fructe. Un exemplar poate fi văzut şi la Muzeul Grădinii Botanice din Bucureşti.
Taina lor a fost dezvăluită atunci când în arhipelagul Seychelles din Oceanul Indian s-au descoperit două mici insule. Pe ţărmu¬rile ior pietroase creştea un neam de co-cotier, înalt de 30 m şi împodobit în vârf cu nanaş de frunze. în amintirea acestor insule, oamenii de ştiinţă l-au botezat Lodoicea seychellanim sau Lodoicea maledivica.
Vestitele "nuci de mare\" sau "cocos de mare\" nu erau altceva decât fructele aces¬tui palmier, cu o perioadă de maturaţie de 10 ani, impresionante prin dimensiunile lor. într-adevăr, o astfel de minge are un diame¬tru aproximativ de 50 cm şi o greutate pâ¬nă la 25 kg. Din sâmburele fructului se pot face recipiente pentru apă cu o capacitate je 7_g i. Unica sămânţă are o greutate de 6-7 kg.
Răspândirea urmaşilor se face pe calea apei, fructul transformându-se într-o mică ambarcaţiune.
Când nuca se coace, laptele dinăuntrul ei, pierzându-şi apa, se preface într-un miez alb, cu o bogată concentraţie de zahăr şi grăsimi. Alături de învelişul buretos din afară, miezul pufos şi uşor ajută fructului să se menţină deasupra valurilor. In acelaşi timp, el constituie o preţioasă substanţă de rezervă pentru embrion. Astfel, plăntuţa de Lodoicea, închisă etanş în camera ei cu provizii, poate călători luni întregi, uneori pe distanţe de 3 000-4 000 km, asemenea a-celor navigatori solitari despre care, din când în când, amintesc ziarele.
