URIASUL PAGODELOR
S-ar părea că ne găsim pe tărâmul po¬eţilor. Un Guliver şugubăţ a luat un co-ic din Ţara uriaşilor şi 1-a transplantat în ramurile omeneşti... Şi, totuşi, nu-i vorba : nici o poveste.
Un astfel de copac creste în realitate, mai ÎS m sud-eslul Asiei. E cunoscut sub nu-ete de baman sau smochinul pagodelor
{Ficus bengalensis) şi e socotit arborele sfânt al budiştilor.
Numele îi vine de la faptul că uneori pre¬oţii, dornici de umbră şi adăpost, îl în¬sămânţează în peretele sau acoperişul de lemn al pagodelor. Fiind un copac nefixat în pământ prin rădăcini subterane, sămânţa lui încolţeşte uşor pe acest suport întâm¬plător. Dând de umezeală, din sămânţă se naşte o coardă care se dezvoltă rapid, for¬mând din loc în loc rădăcini aeriene. Co¬pacul îşi desfăşoară lateral coroana. Fiecare ram dă naştere câtorva rădăcini adventive care îl susţin şi îl hrănesc. Ramurile se lun¬gesc treptat şi din loc în loc trimit spre pământ alţi stâlpi, astfel că după 200-300 de ani, dintr-un singur trunchi ia naştere pe o suprafaţă de 2-4 ha o întreagă pădu¬re. Sub cortul ei verde se poate adăposti un sat întreg.
Privit de departe, banianul pare un i-mens templu susţinut de sute de coloane de diferite grosimi.
