o1k8410oc33fri

Lucru incredibil: bebelusul dumneavoastra isi suge degetul!
Despre viitorul dumneavoastra copil
Lungimea lui este de 16 cm de la cap la coccis si de 24 cm de la cap la calcaie. Greutatea lui este de 440 de grame. Capul bebelusului va avea, la sfarsitul acestei saptamani, un diametru de circa 5,4 cm.
Incep sa-i creasca unghiile si un pufulet foarte fin pe tot corpul. Parul incepe sa-i acopere capul. Este rar si fin ca matasea.
De cateva saptamani, el deschide gura, o inchide si simuleaza cu buzele miscarile suptului. In paralel, este capabil sa-si intoarca capul intr-o parte sau alta si sa ridice bratele. Reuseste sa apuce degetul cu gura. Urmeaza sa exerseze pentru perfectionarea reflexului suptului, care trebuie sa fie bine pus la punct la nastere, atunci cand va trebui s-o faca intr-adevar.
Alveolele pulmonare continua sa se dezvolte si miscarile respi­ratorii devin mai frecvente. Ele sunt neregulate si rapide, fiind inca lipsite de coordonare.
Placenta


In acest stadiu al sarcinii, placenta, care si-a continuat cresterea, a ajuns la conformatia definitiva.

In cursul lunii a 4-a, au aparut mai multe membrane separand compartimente ce se scalda in lacurile sanguine.

Acestea sunt septurile intercotiledonare. Membranele care s-au dezvoltat pana in luna a 5-a au o axa, constituita din tesut matern, acoperita la suprafata de un strat de tesut foarte subtire de origine fetala. Datorita prezentei septurilor, piacenta este impartita in compartimente denumite cotiledoane.
Pana la sfarsitul lunii a 4-a, placenta a crescut atat in grosime, cat si in circumferinta. In prezent, se mai modifica putin in grosime, dar continua sa se largeasca. De la 6 cm in luna a 3-a, la sfarsitul sarcinii ea va avea intre 15 si 25 cm diametru si o grosime de circa 3 cm. Cresterea in grosime a placentei se datoreaza cresterii in lun­gime a vilozitatilor, ceea ce duce la o marire a spatiilor interviloase pline cu sange matern.
Privita din exterior, placenta apare in aceasta luna ca un organ in forma de disc, atasata de peretele uterin prin fata ei materna, care prezinta circa douazeci de proeminente care nu sunt altceva decat cotiledoanele amintite mai inainte. Fata fetala, in schimb, prezinta o suprafata absolut neteda, lucioasa, sidefie, acoperita in intregime cu o membrana, la suprafata careia se disting vase arteriale si venoase mari - terminatiile vaselor ombilicale, ce se unesc la nivelul cordonului ombilical. La periferie placenta se continua cu "membra­nele" dezvoltate din amnios si corion.
Cordonul ombilical nu isi are originea, de regula, din centrul discului placentar.
Incepand din luna a 4-a, pe masura ce sarcina avanseaza, membrana vilozitatilor se subtiaza considerabil. Devine astfel posibila o crestere apreciabila a schimburilor dintre mama si copil. Membrana prin care se efectueaza schimburile intre sangele matern si cel fetal este numita bariera placentara.
Apa traverseaza bariera placentara foarte rapid in ambele sensuri si, in felul acesta, 99% din apa si sarurile care provin de la fat se reintorc in sangele matern.