n9h687nx64foi



Aveti mai mult de 38 de ani? in acest caz, faceti parte din categoria sarcinilor cu risc, dar nu trebuie sa va alarmati inutil. Daca nu aveti probleme deosebite, totul se poate desfasura normal, ceea ce nu inseamna sa neglijati supravegherea medicala calificata.

A fi mama la 40 de ani
Fie ca este vorba de prima sarcina, fie ca nu, a fi insarcinata la 40 de ani necesita anumite masuri de precautie si urmarirea respectarii lor cu scrupulozitate. O femeie care are o prima sarcina la 38-39 de ani este mai expusa riscurilor unor boli asociate sarcinii. Este vorba cel mai adesea de hipertensiune si de boli renale care pot avea, pe langa alte repercusiuni, o intarziere in dezvoltarea copilului. De asemenea, este bine sa stiti ca la aceste varste proportia de cezariene este mai ridicata, mai ales atunci cand este vorba de prima sarcina.
Riscul de avort spontan este de asemenea ridicat, din cauza aceasta pierzandu-se circa 33% din sarcini, intre a 8-a si a 10-a saptamana. Dar, riscul cel mai grav, legat direct de varsta mamei, ramane trisomia 21, denumita curent mongolism". Acest pericol impune practicarea amniocentezei aproape in toate cazurile, pentru a se putea detecta orice anomalie de acest tip.


Amniocenteza
Amniocenteza consta in prelevarea de lichid amniotic. Prin anumite tehnici, celulele fetale continute in acesta sunt ulterior analizate, astfel incat sa li se determine structura cromozomiala. Amniocenteza trebuie efectuata intre a 16-a si a 18-a saptamana de amenoree, adica timpul scurs de la ultima menstruatie. Inaintea acestei date, nu exista destul lichid amniotic si nici destule celule fetale in lichid. Dupa aceasta data, sarcina este prea avansata si apar ezitari la practicarea unui avort terapeutic in caz de nevoie.

Amniocenteza ridica desigur problema intreruperii voluntare de sarcina (avort provocat), deoarece ea se efectueaza tocmai pentru stabilirea oportunitatii unei asemenea interventii. Intreruperea sarcinii este admisa de lege in asemenea cazuri, dar ea nu este obligatorie. Ipoteza ei este discutata inainte de a se efectua examenul si este de notat ca majoritatea echipelor medicale refuza sa efectueze amniocenteza cand viitoarea mama se opune categoric unei eventuale intreruperi a sarcinii. De aceea, amniocenteza nu este obligatorie, dar este propusa sistematic femeilor care au depasit 38 de ani.

Varsta de 38 de ani nu este aleasa la intamplare, ci in directa legatura cu riscul crescut ca dupa aceasta varsta sa se nasca un copil cu mongolism. Acest risc, estimat la o probabilitate de aparitie de 1 caz la 2000 - la 28 de ani, creste la 1 la 500 - la 38 de ani si ajunge la 1 la 100 - la 40 de ani. Dincolo de 40 de ani, procentajul creste si mai rapid.
Ca urmare a unei erori de repartitie a cromozomilor in timpul uneia din diviziunile ovocitului, zigotul, prima celula a bebelusului ajunge sa aiba 3 cromozomi 21, in loc de doi - cat ar fi fost normal. De aici numele de trisomie 21. Toate celulele individului, rezultate din aceasta prima celula, vor avea si ele un cromozom in plus. Rezulta astfel un supranumar de gene, ale caror ordine, la nivelul reactiilor chimice celulare, conduc in final la geneza unui individ cu trasaturile caracteristice acestui sindrom.

Indicatiile amniocentezei

-  pentru detectarea unei anomalii cromozomiale la gravidele cu varsta de peste 38 de ani

- independent de varsta mamei, ea se practica sistematic la femeile care au deja un copil suferind de o boala de origine cromozomiala

- la o femeie care a avut mai multe avorturi spontane, acestea fiind adeseori rezultatul unui ou prezentand anomalii cromozomiale -cand intr-un cuplu, unul dintre viitorii parinti prezinta o tara familiala grava

- pentru diagnosticarea anumitor boli ereditare legate de sex, cum sunt hemofilia sau miopatia
-pentru detectarea anumitor anomalii ale sistemului nervos central; acest lucru se realizeaza prin examene biochimice si nu prin studierea cromozomilor.

Tehnica amniocentezei
Amniocenteza se practica intotdeauna in centre specializate, deoarece, cu toate ca tehnica este relativ simpla, nu este totusi un examen de rutina. Exista intotdeauna si un risc de avort spontan, apreciat la 0,5%.
Femeia insarcinata este alungita pe spate, usor pe o parte. Dupa ce se repereaza fetusul prin ecografie, practicianul introduce un ac prin abdomen si placenta - sub anestezie - pana in cavitatea amniotica, de unde extrage intre 5 si-l0 ml de lichid amniotic. Daca viitoarea mama este Rh(-), dupa interventie i se injecteaza imuno-globuline anti-D.

Stabilirea cariotipului
Celulele copilului, aflate in suspensie in lichidul amniotic, sunt introduse intr-un mediu de cultura nutritiv. Prin adaugarea unei substante in mediul de cultura, se blocheaza celulele intr-un anumit stadiu al diviziunii lor, cand cromozomii sunt bine individualizati si deci usor de observat la microscop. Celulele etalate pe lamele de sticla sunt observate la microscop si fotografiate. Cei 46 de cromozomi ai unei celule astfel fotografiate sunt apoi decupati si asamblati pe perechi, dupa normele internationale. Imaginea care rezulta se numeste cariotip. Orice anomalie a cariotipului este semnul concret al unei anomalii cromozomiale care va fi originea unei malformatii sau a unei boli. Prin prezenta cromozomilor sexuali, cariotipul permite aflarea sexului copilului.
In cazul unor boli legate de sex, ca hemofilia sau miopatia, care nu ating decat baietii, cariotipul ofera informatii asupra riscului de aparitie a maladiei, daca boala mai este prezenta in familie.
Stabilirea cariotipului necesita 15 zile.

Dozarea alfa-fetoproteinei

Este un examen al sangelui destinat depistarii unei eventuale malformatii a sistemului nervos central, in particular a bolii denumite spina bifida. Acest termen desemneaza un evantai de malformatii mai mult sau mai putin grave. Strict literal, el inseamna "sira spinarii bifurcata".
Este vorba de formatiunea tubulara reprezentand sistemul nervos central in primele saptamani de sarcina, care nu s-a inchis ulterior. Rezultatul este un defect de inchidere al coloanei vertebrale, cu malformatia maduvei spinarii, care determina paralizie si retardare mintala.
Examenul consta in cautarea in sangele viitoarei mame a unei proteine secretate de fetus, alfa-fetoproteina. Daca nivelul ei este ridicat, exista temeri in privinta unei anomalii a sistemului nervos. Invers, daca nivelul este prea scazut, trezeste suspiciunea in privinta unei boli de origine cromozomiaia si necesita obtinerea unor informatii suplimentare prin amniocenteza. Indiferent de situatie, fie ca nivelul este scazut, fie ca este ridicat, este necesara continuarea analizelor.
Examenul se practica sistematic in Bretagne, de exemplu, unde frecventa anomaliei spina bifida este relativ ridicata in randul populatiei, in timp ce in alte regiuni el nu se practica aproape deloc, boala fiind rara. Cu atat mai mult cu cat spina bifida se poate detecta si la ecografie.
Pentru prevenirea acestei anomalii, medicul prescrie acid folie in timpul celor 2 sau 3 luni care preceda sarcina si in primele 2 luni de sarcina, daca in familie se semnaleaza deja malformatia.
Aceleasi metode de prevenire se prescriu femeilor ce au trecut de 35 de ani si celor care au avut un avort spontan.