Lui Danut ii place ca se afla cu ai lui acasa. Tatal rasfoieste ziarul. Bunicul sta in fotoliu si cu ochii in gene cauta somnul...

- Taticule! rupe tacerea Danut. Bunicul a fost mecanic de locomotiva?


- Printre cei mai buni! ii raspunde tatal.

- Pe tine bunicul te-a invatat sa conduci locomotiva?


- Da de unde!

-  Mie mi-ar fi drag sa lucrez cu tine pe Diesel. Dar spune-mi cum te-ai hotarat sa te faci mecanic?


- Mai bine sa-ti povesteasca bunicul!

- Bunicul doarme, taticule.

- Cine a spus ca dorm? sare ca ars bunicul. Asta-i buna!... Stau si eu asa... cu ochii inchisi. Dar nu dorm.

- larta-ma, bunicule! povesteste-mi dumneata...


- De ce tocmai eu?... Si taica-tau povesteste frumos!

- Spune-mi cum a fost prima data la gara!

- Asa e!... Venisem la gara. Tata tocmai pusese trenui in miscare.

-  Zdup, ma pomenesc cu el, ii taie vorba bunicul. Eu manevram mai departe locomotiva...


- Mi s-a parut ca nu te stingheresc, adauga tata. Abia imi tineam rasuflarea. Eram numai ochi.

- Vezi, taticule, bunicul a fost bun cu tine. Nu ti-a zis nimic.

-  Da de unde! M-a luat la intrebari: "Ce cauti aici, mai copile. La prima statie cobori si te-ntorci acasa".

- Aoleo! se intristeaza Danut. E adevarat, bunicule?


- Adevarat. Ce sa caute... un copil pe locomotiva?


- Eu nu m-as fi intors, bunicule!

- Nici taica-tau nu s-a intors...


- Ce bine, ce bine-mi pare! se bucura baiatul. E adevarat, taticule?


- Da. "Nu plec!" - i-am raspuns... "la-ma cu tine!"

- Si l-am luat. La intoarcere i-am improvizat un patuc pe o banca... Danut isi plimba privirea fericit de la unul la altul.

- Dar cum s-a culcat, nepoate, a si cazut pe jos.

- intocmai. M-am innegrit de carbuni, aratam ca un cosar, rade tatal. Baiatul rade insa cel mai tare.

- Bunicule, si dumneata ce i-ai zis?

- Eu ce era sa-i mai zic?...


-  Lasa ca te uitai la mine mirat... si tu aveai carbuni pe frunte pe unde dusesesi mana sa-ti stergi sudoarea. Pe urma mi-ai zis: "Asta-i meserie murdara, copile, uita-te la tine cum arati!"

- Imi place! ti-am strigat atunci.

- Da si eu am ridicat din umeri... "Ce sa-ti fac!" ti-am zis. "Se vede ca ai in tine sange de-al meu..." Si intr-adevar, asa a fost, nepoate.

-  Sunteti doi mecanici formidabili! izbucneste baiatul si-i saruta pe amandoi.

- Ei... Ei...! Toate astea au trecut, nepoate! dumnealui, pe Diesel, astazi poarta camasa alba si cravata... Asa mecanic mai zic si eu!

- Taticule, eu ce meserie sa-mi aleg?


- Mai e vreme pana atunci. Acum, hai la culcare! Pentru tine, ai sa hotaresti tu. Doar esti baiatul meu!

Povestea puiului de brad de luiza carol Am sadit un copacel - de gica lutes Inima bunicii de gica lutes