POVESTEA UNEI PICATURI DE APA de M. GHIVIRIGA
-
Nicu! Nicu!. Nicu!
- Cine ma striga? intreaba Nicu speriat.
Stia doar ca este singur in bucatarie.
-
Pic, pic, pic. Nu ma lasa sa cad, Nicule, am sa alunec pe canal si
mi-e frica, prinde-ma.
Baietelul
prinde picatura de apa pe o farfurioara.
-
iti multumesc, Nicule...
-
De unde stii cum ma cheama?
-
Sa-ti povestesc...
Odata
locuiam impreuna cu alte picaturi de apa intr-o oala care fierbea
pe aragaz. Din cauza caldurii focului, unele picaturi se prefaceau
in aburi. Pe fereastra deschisa, aburii fugeau repede afara si se
ridicau sus, sus de tot spre soare. In oala raminea din ce in ce mai
putina
apa.
-
Unde s-a dus apa? ai intrebat-o pe bunica. Ea ti-a aratat cum deasupra
apei care fierbe se formeaza aburi, care se ridica in sus. Prefacuta
in aburi m-am ridicat si eu din oala aceea. Am trecut pe langa tine,
am iesit pe fereastra si m-am inaltat spre vazduh.
Acolo
sus m-am intilnit cu alte picaturi mici, transformate in vapori de
apa (tot un fel de aburi). Stii de unde veneam?... Din pamintui udat
de ploaie, din apa riurilor si chiar din marea cea mare.
Din
cauza caldurii dogoritoare a soarelui, apa se prefacuse, ca si mine,
in vapori de apa.
Acum
locuiam impreuna un numar foarte mare de vapori de apa si stateam
unul langa altul. Vintul ne purta incoace si incolo.
Stii
cum se numesc gramajoarele acestea de vapori care se vad pe cer? Nori.
Cu timpul ne-am strins mai multi unul langa altul si, impreuna cu
praful din aer, ne-am transformat din nou in picaturi de apa.
Am
pornit-o cu repeziciune sp/e pamint. Eram un strop de ploaie. Stii
tinde m-a aruncat vintul? chiar in Marea Neagra.
Ce
frumos ma jucam eu cu nenumaratele mele surori pe
crestele valurilor!
M-am
apropiat de tarm si tu, care erai pe plaja, ai intrat in apa si m-am
prins de bratul tau. Dar vai... nici nu m-ai observat. Din cauza soarelui
dogoritor, m-am evaporat din nou. Si iarasi sub forma de vapori de
apa, intr-un nor mare; vintul m-a purtat in inaltul cerului. Ploaia
m-a aruncat pe pamint, iar din el m-au luat plantele insetate. Le-am
ajutat sa creasca si sa rodeasca.
Ah,
stai sa-ti povestesc ce mi s-a intimplat intr-o
iarna...
Eram
sus, de tot, in vazduh, cu alte picaturi de apa.
Ne-am
indreptat apoi spre pamint. Pe drum ne-a cuprins un frig teribil. Ne-am
pus haine pufoase, albe si am inceput sa ne jucam plutind incet.
Te-am
recunoscut intr-un grup de copii care strigau: ninge! ninge!... si m-am
asezat pe manusa ta albastra. Eram atunci un fulg de zapada. Ai suflat
spre mine. Mi-era cald. Mi-am aruncat haina cea alba si am devenit din
nou o simpla picatura de apa.
Dragul
meu prieten noi ne-am intilnit de mai multe ori. Intr-o dimineata de
vara m-ai gasit aninat pe o fereastra de o frunza fiindca... In noptile
de vara, cand vaporii de apa ating frunzele reci, ei se prefac in stropi
mici de roua... Iar intr-o dimineata de toamna ai privit bruma si n-ai
stiut ca si eu ma gasesc acolo.
Nicusor,
as putrea sa-ti povestesc multe, multe din peripetiile mele.
Odata
am intrat in pamint de unde am iesit afara for-mind cu alti frati un
izvor.
Oamenii
capteaza apa din aceste izvoare si o duc prin tevi la robinetele din
bucatarie si baie. Pe acest drum am ajuns si eu la tine. Dar... Nicusor,
nu vezi ce mica am ramas? Ma evaporez...
-
Mai stai putin, te rog, Pic!
Spune-mi, cand ne mai vedem?
Naluca de cezar petrescu
Pasarea cu pana de aur de g. catana
O intamplare deosebita de calin gruia
Fetita cu cozi de calin gruia |
|