Asa i-am zis intr-o dimineata cand, uitindu-ma pe geam, am vazut un baietel maruntel si indesatel, cum calca cu pasi apasati, cu ghiozdanul bine prins pe spate, cu sapca impinsa cit Colo spre ceafa si cu capetele fularu­lui zburatacite de vint. Am uitat sa va spun ca in dimi­neata aceea vintul se intetise si obraznicul, scotocea peste tot. Voia, pe semne, sa se joace cu ceva, cu cineva. Fie chiar si cu franjurii unui fular dat o data pe dupa git apoi lasat in voia lui. Baietelul era bine imbracat, nu-i pasa de vint. Puiului de om nu-i pasa, asadar, de racoarea dimine­tii si nici de sfichiuirea virotului peste obrajori. Si-apoi era si grabit. Foarte grabit ca sa ia in seama obraznicia lui. Poate unde intirziase? la sa ma uit la ceas sa ma incredin­tez. Da! Aproape opt. Oricum pana la scoala mai avea ceva drum de strabatut... Poate daca nu ar fi avut de trecut strada, ar fi ajuns la timp. Dar asteptarea la stop, traversa­rea... Si el, in dimineata aceea era singur-singurel. De ce oare, ca de obicei merge cu un baiat mai mare? Si in dimineata aceea au plecat amindoi, dar Florin a fost nevoit sa se intoarca din drum. y1j179yi11xjk

-  Nu pleca. Asteapta-ma! i-a strigat Florin peste umar. Nodul de om a asteptat cit a asteptat. pana si-a pierdut
rabdarea. Si a plecat. Singur. "Doar cunosc drumul!" si-a zis. Asa si era, il cunostea. Parca numai o data I-a straba­tut? Si ce daca este singur? Nu stie cum sa traverseze strada? Stie. Ga se uita la semafor. "Daca este pe verde, trec. Daca nu, astept!" isi zice, luind-o repejor pe cararuie. Deodata tresare. In fata lui... zebra. Trebuie sa treaca pe ea. Rjdica privirile. "E pe verde, pot!" isi zice, facind un pas. In aceeasi clipa insa, se simte apucat de brat si tras cu putere inapoi. Vijjj! aude, si o masina trece ca o naluca chiar prin fata lui.

-  Nu vezi ca sunt pe rosu?

-  Ba...

Nu termina insa ce are de spus pentru ca privirea ii cade nauca pe un deget... pe degetul semaforului care se misca de la stinga la dreapta si de la dreapta la stinga, a dojana.

-  Nu ti-am spus, baietas, ca pe rosu nu se trece? aude un glas. Un alt glas. Al prietenului, care il tine strins-strins de brat.

-  Dar era pe verde... scinceste copilul.

-  Era, dar s-a schimbat intre timp si tu nu ai bagat de
seama.
Ce sa mai zica nodul de om? I se uita drept in lumina ochilor si zimbeste stingherit. Ca o promisiune facuta lui. Ba si semaforului.
Mai ales, semaforului.

De o mie de ori de ce? de eugen jianu Sarea in bucate de ion creanga Scufita rosie de fratii grimm Lacrimile trandafirilor - de eugen jianu