y5k6310yh46ful De mult, tare de mult, licuriciul era o giza micuta si cenusie pe care nimeni n-o lua in seama. intr-o zi, un baietel l-a gasit in iarba, s-a uitat lung-lung la el si a zis:
- Hm, ce fel de giza o mai fi si asta, ca posaca mai e! Sa caut o buburuza; aceea e mai draguta si-am sa-i cint pana ce-o zbura din mina. Si l-a pus inapoi in -iarba, hotarit sa caute o buburuza. Tare i-a mai parut rau licuriciului. Ar fi vrutsi el sa se joace, sa-i cinte si lui baietelul. Asa ca, intristat, s-a pornit" sa caute bufnita. l-a ascultat bufnita pasul: a stat si-a chibzuit, apoi a zis:
- Uite, am sa
te invat cum poti sa ajungi o giza deosebita de toate celelalte.
Numai ca iti trebuie curaj, mult auraj. Miine in zori, cand se ingina
ziua cu noaptea, inainte de a pleca de pe cer, stelele se spala oglindindu-se
in bobitele
de roua. Tu ai sa stai in iarba si tiptil-tiptil, sa te apropii. Ai
sa sorbi stropul de roua taman atunci cand o stea se afla in el; lumina
ei are sa-ti ramiie tie, asa ca ai sa luminezi si tu noaptea ca stelele.
A
urmat licuriciul sfatui bufnitei si ce credeti ca s-a in- timplat?
Chiar
in seara aceea, cand sus pe cer au prins sa scapere stelele, jos
in iarba, au inceput sa scapere si luminile licuricilor! De
atunci au ajuns licuricii sa lumineze noaptea.
