GRAIUL POMILOR de Eugen Jianu
        
        
        
          
        
         c3b311cr33zgd
          
Astazi a plouat toata 
            ziua. Plangeau norii; lacrimile lor - stropi mari si grei - se rostogoleau 
            pe geam. Din pricina asta nici 
            n-am putut iesi din casa, si tare as mai fi vrut, fiindca imi place 
            sa stau pe afara. Sunt atatea 
            si atatea de vazut de acolo.
          Am 
            vrut sa ma joc aici in odaie; am doar multe jucarii. Dar nu 
            stiu cum, parca nici jucariile n-aveau chef de joaca. Pana si masinuta 
            cea galbena de curse statea posomorata in cutie, adica in 
            garajul ei. Pe semne ca nici ei nu-i placea ploaia!
Atunci 
            m-am dus langa bunicu. Se uita pe geam, afara, privind 
            indelung gradinita. Noi aveam o gradina cu pomi pe care ii sapa 
            la radacina, vara, cand e seceta; le toarna apa celor mai mici. 
            Toti pomii ii rasplatesc munca. Din gradina asta, de la pomii ingrijiti 
            de bunicul, culeg fel de fel de fructe: mere, pere, prune, caise, 
            cirese, piersici. Si ce bune mai sunt! Abia astept sa se coaca.
In 
            toamna l-am ajutat pe bunicu cand lucra prin gradina. Doar nu era 
            sa-l las singur! Am sadit impreuna un mar. Era un pomulet cam cat 
            mine de mare.
- Daca 
            il ingrijim bine, are sa creasca o data cu tine. Si sa vezi 
            ce mere frumoase, rumene ca obrajii tai, are sa faca!
Mi 
            se pare acuma ca tocmai la el se uita. Il cerceta cu luare-aminte.
-  
            Ai vazut? A inflorit marul tau. Parca are zapada pe crengute! 
            Anul asta are sa faca cateva mere. La anul are sa faca mai 
            multe!
Am 
            vazut si eu florile. Erau albe, parca radeau in ploaie. Nici ca le 
            pasa de stropii mari si grei!
- O 
            sa trebuiasca sa-i stropim de cum o sta ploaia. Sa nu se imbolnaveasca 
            si sa nu-i napadeasca omizile.
- Ti-au 
            spus dumitale pomii ca trebuie sa-i stropim?
- Sigur 
            ca da! Altfel cum?
M-am 
            mirat mult; bunicu 
r.u minte niciodata. De unde va fi stiind 
            el limba pomilor? Si cand anume vorbeste cu ei? Poate noaptea 
            atunci cand eu dorm. Fiindca ori de cate ori am fost impreuna 
            prin gradina, nu l-am auzit vorbind cu pomii. Si de ce nu mi-a 
            spus nimica. Sau, poate, inca nu inteleg eu ce vorbesc ei!
Cred 
            ca vorba pomilor numai bunicu o intelege! Asta e, dar 
            lasa, am sa cresc si eu
t am sa-l rog pe bunicu sa ma invete 
            si pe mine graiul pomilor. 
            Atunci am sa stiu sa-i ingrijesc si eu ca sa culeg poame gustoase 
            si frumoase.
        
        
  | 
	 Mos ion roata si unirea de ion creanga 
	Poveste de iarna de mircea suntimbreanu 
	Un oaspete neobisnuit de calin gruia 
	La pol de lucia olteanu  |  
 |