z3q4616zf33hek




ERA ODATA un fecior de imparat care statuse singur la imparatie. El era voinic de frunte, purta multe razboaie si totdeauna biruia; dara mai tare inca iubea vinatoarea si-si petrecea asa timpul in lupta cu fiarele salbatice.
Odata a poruncit argatilor sa puna patru cai sirepi la un radvan si a purces la plimbat. mergand asa, a iesit intr-o cimpie unde secerau trei fete la un lan de griu. Cum l-au vazut ele ca trece pe langa dinsele, a zis una:


-  De m-as marita eu dupa feciorul acesta de imparat, i-as imbraca toata casa si oastea cu un fus de tort!
Dara a doua a zis:


-  De m-ar lua pe mine, eu i-as hrani toata casa si oastea cu un fir de griu!
Dara a treia zise:


-  Hei! de m-ar lua el pe mine, eu i-as face doi Feti-Logofeti cu parul de aur cret!
Feciorul cel de imparat a tras toate vorbele lor cu urechea si a priceput si nici prea ceea ce au zis fetele si de aceea a strigat pe vizitiu sa opreasca caii! El a ascultat si imparatul s-a coborit din radvan si a mers la acele fete si le-a intrebat ca ce au zis ele.
Intiia i-a raspuns:


-  Luminate imparate! De me-i lua pe mine de sotie, sa stii ca eu cu un fus de tort ti-oi imbraca toata casa si oastea!
A doua i-a raspuns:


-  Luminate imparate! De me-i lua pe mine de sotie, eu ti-oi hrani toata casa si toata oastea cu un fir de griu!
Iar a treia i-a zis:


-  De me-i lua pe mine de sotie, ti-oi face doi Feti-Logofeti cu parul de aur cret!
Imparatul s-a bucurat mai tare de vorba aceasta din urma si a mai intrebat-o: -  De buna sama mi-i face doi Feti-logofeti cu parul de aur cret, daca te-oi lua eu pe tine?


-  Ti-oi face, luminate imparate, raspunse ea.

-  Bine dara, zise el, hai cu mine!
Si luind-o de mina, a suit-o in radvan la sine. Caii se pusera iarasi in treapat si au plecat mai departe.
Imparatul a mai mers inca pe aiurea la plimbat si in vazute, si a petrecut in calatorie sase luni de zile. Inca pe drum i-a purces imparateasa ingreunata. cand au ajuns acasa, i-a dat imparatul casele cele mai mindre si mai infrumusetate spre locuinta, si haine pline de margaritare si pietre scumpe. Imparatul insa avea mai inainte, ca tiitoare, pe o harapoaica foarte hitra si inselatoare, care, vazindu-se acuma inapoiata cu totul, cauta in tot chipul cum s-ar putea curati de imparateasa ca sa nu-i mai stea in drum.
Nu trecura nici patru saptamini bine, de cand venisera ei acasa din calatorie, si imparatul fu nevoit sa plece iarasi la un razboi, care se iscase intr-o parte din imparatia lui. Aici la razboi a intirziat el mai mult timp, pana ce a biruit pe toti dusmanii. Pe imparateasa a fost lasat-o pe miinile harapoaicei, ca s-o slujeasca si sa grijeasca de dinsa si de cele trebuincioase ei; mai ales ii dadu de grija ca sa se sirguiasca si sa caute de imparateasa cand i-a face acei doi Feti-Logofeti cu parul de aur cret. Harapoaica s-a juruit ca i-a implini toate poruncile cu credinta, ca si pana acuma. Asa linistit a. purces imparatul la razboi in cea mai mare asteptare ca-si va afla nascuti fetii doriti, cand s-o intoarce acasa. Vicleana insa isi cugeta numai:


-  Acuma mi-i pita si cutitul in mina! Lasa ca nu mi-a sta ea mai mult in drum, si nu-i fi eu tot inapoiata si argata!
Intr-o zi a simtit imparateasa dureri de nastere si a chemat pe argata la dinsa.
Imparateasa a nascut doi Feti-Logofeti cu parul de aur, cret, care indata au si luminat casa ca si cand ar fi fost doi sori intr-insa.
Harapoaica, sireata, a schimbat in data mare acei doi feti cu doi catei, pe care ii fatase tot atuncea o catea, si punindu-i in ciur, a iesit inaintea imparatesei, care abia se cobora din pat. si-i zice:


-  Luminata imparateasa! iata ce ai nascut maria ta! in loc de doi Feti-Logofeti cu parul de aur cret, ai facut doi catei cu parul ca si la oricare alt ciine!
Cind i-a zarit imparateasa, i-a trecut numai rece prin inima si, lesinind, a picat jos. Aceasta boala pripita a intrebuintat-o argata de a azvirlit fetii, care-i ascunsese ea mai inainte, la cateaua aceea, socotind ca i-a manca vazindu-i; si dupa aceea a venit la imparateasa de a ridicat-o, si a pus-o intr-un pat cu pilote si perini de matase si cu perdele de matase rosie si pe urma i-a asezat si pe cei doi catei.
Dupa ce a ispravit aceste toate, a iesit iarasi la cateaua aceea sa vada ori de n-a mancat ea acuma fetii. Dara, ce mirare! Cateaua ii grijea si-i incalzea mai bine decat pe cateii sai!
Vazind sireata aceasta, i-a luat si i-a dat peste noapte in ocolul vacilor, cugetind ca vacile i-or sfarima. Vacile insa se sfatuira ca cele sterpe sa-i incalzeasca, iar cele cu lapte sa-i hraneasca. A doua zi erau fetii si mai frumosi decat mai inainte. cand i-a vazut ciuma de argata, i-a apucat repede si i-a aruncat intre mascuri, socotind ca ei i-or prapadi. Dara s-a inselat, pentru ca si mascurii se sfatuira ca scroafele cele sterpe sa-i incalzeasca, iar cele cu lapte sa-i hraneasca, si dimineata erau fetii si mai frumosi si mai crescuti. Ciuda harapoaicei! Ce sa faca ea ca sa-i piarda? I-a luat si i-a mai aruncat inca o noapte in ocolul cailor cugetind ca i-or calca de buna seama in picioare! Dar iarasi s-a inselat, caci caii se vorbira intre sine, ca iepele sterpe sa-i incalzeasca, iar cele laptoase sa-i hraneasca, si asa statura fetii a doua zi inca si mai mindri.
Acuma, n-a mai stiut ea cum altminterea sa le faca capatul mai degraba decat doara sa-i ingroape de vii, pentru ca se temea ca sa n-o pripeasca imparatul. Asa a si facut. Ea i-a astrucat in ograda de dinaintea curtii, unu de-o parte si altul de cealalta parte de prag. Acuma se socotea ea linistita, deoarece s-a curatit de dinsii pentru totdeauna.
N-a intirziat mult si a sosit si imparatul de la oaste acasa. El astepta ca de buna seama isi va afla imparateasa cu doi Feti-Logofeti cu parul de aur in brate. Foarte frumos isi inchipuia el toate acestea, dara tare hid a aflat! Ca argata, cum numai l-a vazut ca vine, indata i-a iesit inainte, si facindu-se suparata, i-a impartasit ca imparateasa a facut in loc de doi Feti-Logofeti cu parul de aur cret, doi catei ca toti cateii.
Auzind imparatul aceasta veste, nu voia sa creada si a alergat indata la sotia sa in curte. cand a vazut aici pe imparateasa in pat cu doi catei, n-a stiut ce sa se faca de atita scirba si suparare.
Sireata, care l-a urmarit si i-a zarit mihnirea, a inceput sa-l unguiasca zicand:

- Cum te jalesc eu, luminate imparate, ca ti-ai legat capul cu o minunatie ca aceasta, care ti-a facut atita scirba si ti-a adus atita necinste numelui si curtii mariei tale! Vezi! pe mine m-ai inapoiat, m-ai dispretuit si m-ai facut nenorocita, dar acum esti maria ta mai nenorocit decat toti nenorocitii. Asa pateste omul daca nu se tine de una!
Auzind imparatul acestea, s-a scirbit si mai tare. Imparateasa cerea sa se dezvinovateasca inaintea imparatului, spunindu-i toate cum s-au petrecut lucrurile la nastere, si ca cine stie, ori de nu-i vreo inselaciune la mijloc. Dar argata tot nu inceta, ba c-o vorba, ba cu alta, sa intarite pe imparatul, ca doara a pedepsi si a indeparta pe imparateasa. In zadar au fost toate dezvinuirile imparatesei, ca imparatul, in supararea cea dintii, si tot atitat, a poruncit unui argat ca indata sa sape o groapa intre usi in tinda si sa astupe acolo pe imparateasa pana la tite si s-o lase asa in mina sortii.
Argatul a implinit porunca si biata imparateasa sedea acuma acolo si plingea lacrimi de singe, mingiindu-se doar cu aceea ca se cugeta si se simtea nevinovata.
Acuma s-a fost razbunat argata asupra imparatesei poate si mai aspru de cum credea, si a ajuns iarasi la cinste, si avea si ceva trecere la imparatul.
De aici inainte imparatul umbla tot posomorit, nimic nu-i facea placere; numai cand mergea la vinat mai gasea imprastiere. De aceea, mai ca nu trecea zi in care sa nu fi fost la vinatoare.
Pe cand se afla imparatul la vinatoare, harapoaica acasa se imbraca in haine de imparateasa, si unde nu se lafaia in toate partile, si unde nu incepea a porunci ba la argati, ba la argate, si unde nu se facea tare si mare, cit se credea mai pe sus si decat insusi imparatul!
Dar si aceasta fericire a ei n-a tinut mult, pentru ca din acei doi Feti-Logofeti astrucati langa pragul curtii, au crescut doi nuci foarte mindri, cu frunzele si cu poamele de aur. Acestia erau un ghimp in cugetul negru al harapoaicei, fiindca se tot temea ca nu cumva printr-insii sa i se descopere fapta.
Cind privea imparatul la acesti nuci mindri, se mai invoiosa si sub umbrele lor se simtea mai alinat in durerile sale; de aceea ii avea foarte dragi si nu se putea desparti de dinsii.
Vazind aceasta sireata, prinse frica mai tare si zise catre imparatul:

- Luminate imparate! Stii ca maria ta esti sufletul meu si ca eu te iubesc mai pe sus de toate in lume! Te rog dara sa-mi faci un bine si sa poruncesti sa se taie nucii acestia si sa-mi faci un pat din lemnul lor, ca eu am visat c-am sa mor, de nu voi dormi in pat de lemn din nucii acestia! imparatul s-a opus cit s-a opus, dara pe urma, nemaiputind rabda rosura urechilor din partea femeii, s-a invoit si el ca sa-i taie si sa faca doua paturi din lemnul lor. Paturile s-au facut si noaptea s-au culcat imparatul si harapoaica in ele. Imparatul dormea foarte lin si ca uns cu miere pe patul iest nou; dara aceea nu-si afla repaus si nu putea atipi. Intr-un timp de noapte, numai ce aude ea deodata un glas foarte duios de sub perina zicand:


-  Fratioare, fratioare, da cum ti-i tie?


-  Mie mi-i foarte dulce si moale! raspunse alt grai de sub perinile imparatului, ca. pe mine doarme tatuta! Dar tie cum ti-i?


-  O, vai de mine! raspunse cel dintii, mie mi-i foarte amar si greu si mai crap de povara, ca pe mine doarme afurisita de harapoaica.
Cind a auzit ea aceasta vorba, a cuprins-o spaima grozava si o frica nespusa ca se temea ca nu cumva sa fi simtit imparatul ca atunci ar fi fost vai si-amar de dinsa! Acuma i s-a desteptat si mai tare cugetul si o mustra cumplit. Abia a rabdat pana dimineata, si cum s-a sculat imparatul din pat, indata a mers la dinsul si a inceput a-i grai speriata:


-  Maria ta, asta noapte mi s-a aratat sfinta Vinere in vis si mi-a spus ca de nu m-oi incalzi la focul facut din paturile acestea, eu oi muri!

-  Hei, ce vorbesti tu! zise imparatul; abia le-am facut, si acuma sa le si tai! Cam greu a fi un lucru ca aceasta, ca eu am dormit foarte lin si dulce in patul meu!

-  Dar asa mi-a spus! zise ea; deci te rog foarte, porunceste sa mi se faca un foc din scindurile acestea; cu caldura din ele sa intre sanatatea in trupul meu!
Si unde nu s-a pus harapoaica pe langa imparatul cu tot felul de cuvinte dulci, pana ce n-a mai avut imparatul incotro si a poruncit sa-i faca un foc din paturile acelea. Prin foc socotea ea ca va sterge toata urma fetilor si a faradelegii sale!
Cum s-a atitat focul din lemnul paturilor, sireata a pus pe niste argati in tinda la cahla , ca sa pazeasca, sa nu scape incotrova vreo scinteie, iara singura s-a asezat la vatra inaintea focului, ca sa ia si aici seama, sa nu sara vreo scinteie. Dara nu stiu ce-au facut argatii ca au scapat doua scintei de au sarit pe-o sare in tinda, unde lingea oaia cea mai draga a imparatului, si le-a inghitit. Indata a si depus oaia si in scurt timp a si fatat doi miei tare frumosi, cu lina creata de aur.
A
Intr-o seara a venit pastorul oilor in curte si a inceput a povesti minunatia, ca oaia cea mai draga a imparatului a facut astazi doi miei tare frumosi, cu lina creata de aur.
Cum a auzit harapoaica aceasta, indata a sagetat-o prin inima, presimtind ca acestia vor fi poate tot urme de acei doi Feti-Logofeti omoriti de dinsa, si a poruncit in data mare, fara ca sa mai intrebe pe imparatul, de au taiat si oaia si mieii. Ea inca a statut acolo de fata, ca nu cumva sa apuce oarescine vreo bucatica, si pe urma a luat matele si numarindu-le bine, le-a dat la doua argate, ca sa mearga cu ele la riu si sa le spele frumusel, zicandu-le:


-  Sa nu deie cineva ca sa-mi pierdeti voi vrun matisor, c-apoi va fi pace de capul vostru! Auzitu-m-ati? Luati-va seama si sa stiti ca eu le-am numarat!
Argatele s-au dus cu matele la apa si incep a le spala. Numai ce auzi ca striga una:


-  Araaa! ca am scapat un matisor! Ce sa ma fac eu? Am sa ma duc de-acuma pe lume!

-  Saracan de mine! striga asa indata si cealalta argata; si eu am scapat un matisor! Acuma-i pace pe mine!

-  Nu-i nimica! zise cealalta; bine ca ai scapat si tu unul, c-apoi nu ne temem ca ne-om piri una pe alta!

-  Asadara sa tacem! zise cealalta, si sa mergem!... Hei! Da ce sa facem noi, ca matele ni-au fost numarate! Si wnde n-au prins ele a boci si a se tingui ca va fi vai de dinsele daca n-a afla harapoaica acasa toate matele la numar, si se luara repede dupa matele acelea, dara in zadar, ca apa era mare si le-a minat spre celalalt mal.
Dara ce minune vazura ele! Cum au scapat matisoarele, indata au si inceput tot a se umfla si a creste mai mari, si cand au ajuns la celalalt mal, au si crapat. Dintr-insele s-au facut doi ratoiasi cu penele de aur si au zburat pe un ostrovut de dinaintea argatelor acelora. Aice, dindu-se peste cap, s-au facut dintr-insii doi Feti-Logofeti cu parul de aur cret. Auzind ei cum se vaierau fetele ca au pierdut matele si ca acuma le asteapta moartea, daca nu vor duce numarul intreg acasa, le-au zis:

- Da nu fiti atita de toante! Ce va tot vaierati? Nu puteti fiecare rumpe cite un matisor in doua si asa veti duce numarul intreg acasa si veti scapa si de toata beleaua?

Fetele, prea bucuroase de sfatul acesta, au facut asa si s-au dus acasa.
Dara acei doi Feti Logofeti erau asa de frumosi si asa de straluciti, cit si soarele a statut o bucata in loc de i-a privit, caci, cita lume a luminat el, inca nu daduse de o mindreata asa de mare!
Fetii cresteau aice pe ostrov intr-o noapte cit ar fi crescut altul intr-un an de zile. Dupa ce au prins ei si in trup si in putere, s-au imbracat in niste sumanase si cu turci pe cap si cu ciobotele in picioare si trecind apa, au mers la o casa in cetatea aceea unde era imparatul. Aici s-au cerut ei ca sa-i primeasca peste noapte, si i-au primit bucuros. cand sa se culce, le-a zis stapinul casei sa se dezbrace! Dara ei n-au vrut nici intr-un fel, pentru ca nu voiau sa-si arate frumusetea. Asa au ramas pana dimineata.
A doua zi au vrut sa ispiteasca cum se mai afla imparatul si ce-a facut el cu maica lor, ca voiau s-o gaseasca, si au intrebat de omul acela, ca ce fel de imparat au ei, si ori de i-i drag lui cand merge cineva la dinsul.

-  Noi, raspunse omul, avem un imparat tare bun si stim bine ca primeste foarte cu drag, pentru ca-i suparat foarte si tare-i place cand ii mai scurteaza cineva timpul cu niste povesti frumoase!

-  Da nu stii dumneata de ce-i el asa de scirbit? il intrebara fetii mai departe. g4f465gu37fqr

-  Cum nu, zise el; ia, a avut si el o nenorocire mare, ca si-a luat o fata de femeie, care, in loc sa-i nasca doi Feti-Logofeti cu parul de aur, dupa cum i-a fost juruit atuncea cand a luat-o i-a facut doi catei!

-  Si ce-a facut el tu dinsa?


-  A ingropat-o spre pedeapsa intre usi in tinda si acolo sade si acuma mai moarta!

-  Bine, oameni buni! zisera fetii, va multumim foarte pentru cuvintul cel bun si pentru ospetia dumilorvoastre! Ramineti cu sanatate, ca noi ne-om duce pana la imparatul, ca poate l-om mai invoiosa ceva!
Ei s-au luat si au mers la imparatul. cand au ajuns la curte au intrebat de niste argati, ori de nu i-a primi imparatul, ca sa-i mai scurteze timpul cu niste povesti frumoase.
Argatii au dat indata imparatului de stire ca au venit doi copilandri, pentru ca au auzit ca este foarte intristat.
Cum a auzit harapoaica de dinsii, iarasi i s-a stirnit ghimpul in cuget, ca nu cumva sa i se timple vreo nenorocire neasteptata, si a strigat in data mare pe argati:


-  Ce copilandri! Sa se care, ca nu ni trebuie acuma povesti, nu! Zi-le sa se care in clipa, sa nu astepte sa-i iaie cineva cu drucul!

-  Ce copilandri sunt aceia? intreba imparatul linistit.

-  Ia, doi copilandri nu prea mari, dara tare frumosi la fata, raspunse argatul.

-  Dracul si tata-sau! striga femeia infuriata si infricosata, sa se care pe loc; sa nu ne mai necajeasca acuma.

-  Zi-le sa intre! porunci imparatul cu un grai apasat si aspru, aratind ca trebuie sa fie si voia lui cand vrea el.
Cum au intrat fetii, s-au inchinat indata, zicand:


-  Bine te-am gasit, luminate imparate!

-  Bine-ati venit, dragii mei! raspunse el; da ce cautati pe la noi? c7v7521cn73ofd

-  Noi am inteles, maria ta, ca n-ai voie buna, ca esti suparat si posomorit, si am venit ca sa te lecuim!

-  Ma bucur, dragii mei, faceti ce ziceti si eu va voi multumi! Fetii s-au bucurat foarte de biindetea cea mare a imparatului si au
inceput sa povesteasca timplarile unui imparat, cum s-a insurat el, cum i-a facut imparateasa doi Feti-Logofeti cu parul de aur cret; cum fura ei schimbati cu niste catei si ce s-a intimplat mai departe cu fetii, cu nucii, cu mieii, cu matisoarele; si unde trecea unul ceva cu vederea, il indrepta in data mare celalalt, si asa au povestit ei toate imparatului, fara ca sa deie de cunoscut ca el este chiar acel imparat si ei sunt fetii lui. Imparatul a cam picat pe cugete auzind acestea; dara harapoaica se infuriase de tot si schimba numai fete, pentru ca se vedea pe sine insasi intru aceasta oglinda, si a racnit pe urma sa se care in data mare din curte, ca de nu, ea-i va dihoca si i-a amuta cu ciinii!
Fetii se ridicara atuncea si strigara:


-  Aceasta nu ti-a mai ajuta acuma nimica, tu grozavie de femeie! si aruncindu-si hainele de pe dinsii, zisera: Iata, luminate imparate! acel nenorocit din povestea noastra esti maria ta singur, si noi iti suntem acei Feti-Logofeti cu parul de aur cret!

-  Voi, fetii mei? striga imparatul sarindu-le inainte si imbratisindu-i; voi, fetii mei? Of! ce bucurie! Of! saraca maicuta voastra, cite sufere ea, nevinovata, cu o inima de piatra! j9t8819js82rjh
indata a alergat singur la dinsa, de a scos-o de la pedeapsa ei cea crincena si cazind la picioarele ei, a inceput a plinge de jale si a o ruga de iertare ca a fost atita de aspru asupra ei si fara dreptate.
Buna imparateasa, vazindu-se scapata si pe dragii sai copilasi langa sine, a uitat toate suferintele sale de pana acum, a ridicat pe imparatul indata de jos si-l-a sarutat pe frunte spre semn ca-i iarta toata asprimea lui asupra sa.
Imparatul pe cit era de voios pentru aceasta prefacere neasteptata, pe atita s-a catranit asupra harapoaicei si a poruncit argatilor sa aduca sapte armasari, cei mai sirepi, si s-o lege de cozile lor, si-apoi sa le dea drumul cu dinsa.
Asa au si facut. cand au inceput armasarii sa alerge si s-o tirasca peste bolovani pe uliti si s-o traga in toate partile, indata s-a facut toata farime.
imparatul insa si cu imparateasa si cu fetii lor au trait de acuma inainte in cea mai mare liniste si fericire.

Potecuta mea dintre flori de eugen jianu Legenda ghiocelului de eugen jianu Ce mi-a spus sticletele de eugen jianu Intr-o poveste de marin sorescu