j2l5911jz55upm


Vietuitoarele padurii intampina iarna fiecare in felul sau. De cum rasare soarele, pitigoii umbla in sus si-n jos pe scoarta copacilor, cautand oua de omizi.
Rica-lepurica tupaie cat este noaptea de lunga, cautand iarba tanara si lujeri cu care sa-si astampere foamea. Peste zi isi racaie in omat un fel de vizuina in care se vara pe de-a-ntregul si acolo doarme... Iepureste. Stie el ca are o sumedenie de vrajmasi care ii jinduiesc blana. Si mai stie ca paza buna trece primejdia rea; si fiindca voieste cu tot dinadinsul sa ajunga teafar si cu blana nesmotocita in primavara, se pazeste cat poate, gata s-o tuleasca la cel dintai semn de primejdie.
Caprioarele s-au strans in ciopoare, mai mari sau mai mici. Calauzite de o surata batrana si inteleapta, umbla prin tot hatul padurii cautand fanul ramas de cu toamna, rontaind muguri tineri. Cand se ridica soarele si se mai incalzeste putin, cauta vreo poienita unde sa dormiteze sub paza calauzei batrane.
Mistretii s-au adunat si ei, cu mic cu mare, in turme bunicele, scormonand dupa jir, radacini dulci si ghinda ori poame padurete. Unde au lucrat ei cu raturile, grohaind harnic, padurea parca este arata, nu alta. Somnul si-l petrec prin desisuri aparate de vanturi, adunati in cerc, godacii si barlingii fiind la mijloc.
Codan, vulpoiul cu blana rosie ca para focului, incearca in fel si chip, doar-doar o dobandi ceva prada; pandeste, se apropie tupilis, iar daca in felul acesta nu izbuteste, se aseaza pe soricarit. Mai abitir ca matele!
Ei, mai sunt si somnorosii. Acestora nici ca le pasa de asprimile iernii, fiindca ei dorm mult si bine! De cu toamna isi mesteresc barloguri ori vizuini bine captusite cu muschi si cu fan si acolo, cu nasul varat in stuful cozii, dorm. Cam in acest chip isi petrec timpul veveritele, bursucii, harciogii si ursii. Ce-i drept, mos Martin nu doarme chiar dus, dar de iesit din barlogu-i arar iese, iar de mancat nu mananca nimica; asteapta iarba proaspata la primavara. ... Sa va mai spun ca se afla si vietuitoare care acuma, in toiul iernii, cand poduri de gheata mai ca acopera toate apele, se scalda aidoma ca-n vara? Pai uite, vidrele! inoata si se scalda voiniceste fara sa le pese de ger; vaneaza pestele, ies pe malurile inghetate si se harjonesc.
Numai corbul isi pregateste cuibul in care are sa scoata, acum in miez de iarna, puisori. Nu se departeaza corboaica nici macar o clipa de cuib. Cum o sa plece, daca de cum s-ar ridica, i-ar ingheta puisorii?! Asa ca batranul corb are grija si cara de-ale gurii pentru toti!

Povestea picaturii de apa de d. cocoru In padure de calin gruia Fricosul de emil garleanu