Ninge, ninge si iar ninge,
Ca-ntr-o lume fermecata,
Creste omul de zapada
Dintr-un bulgar cit o roata.


Am sa-i fac ochi de carbune
Si nas rosu de ardei
Si am sa-i pun si-un bat in brate
Sa nu-l muste
Mos
Grivei.


Am sa-i pun si palaria
Pe care-a zvirlit-o tata
Tii, ce bine o sa-i stea
Peste parul alb ca vata!


Dar prietene, ia seama,
Fugi cind iese soarele
Fugi!
Dar cum? halal sa-mi fie
I-am uitat picioarele!