Iarna-i un vestit dulgher,
Ca ea poate cind voieste
Peste riuri pod sa puie,
Fara lemn si fara cuie,
Fara nici un pic de fier.
Si gateste asa de-odata,
Pod intreg dintr-o bucata.


Iarna-i mester iscusit,
Ca pe deal si pe cimpie
Tese-o, pinza minunata,
Fara ite fara spata.
Fara fir de tort urzit.
Si din dragalasa-i pinza
Da si vintului sa vinza.


Iarna-i gradinar cind vrea
Pune albe flori pe geamuri,
Fara frunze si cotoare,
Fara chiar sa aiba soare,
Numai cum le stie ea.
Mie-mi plac ca sint de gheata
Dar cind suflii, pier din fata.