URSUL Sl ALBINELE
Grupa este impartita in doua-trei echipe, egale ca numar, asezate in interiorul unor „faguri" desenati pe sol cu creta. Copiii sunt „albinele", iar fagurii „stupii".
Un copil, care reprezinta „ursul", sta ghemuit intr-un colt al terenului de joc, iar in jurul lui se traseaza un cerc care reprezinta „birlogul ursului".
La o distanta nu prea mare, se delimiteaza cu creta pe sol un spatiu oare reprezinta „gradina cu flori".
„Albinele" ies din stupi, zumzaind si dind din aripi, in-tacmiai ca atunci cand zboara prin gradina ca sa culeaga nectar.
„.Unsul", tiptil, leganiinidu-se, se indreapta spre unul din „stupi" pentru a manca miere. „Albinele" in alergare revin la „stup" pentru a-l indeparta pe „urs", inteplndu-l. Acesta alearga spre barlog, urmarit de albine. Daca „albinele" prind „unsul" inainte cia el sa ajunga la „barlog", cel oare l-a aitins trece in locul „ursului", iar el ia locul „albinei". In caz contrar jocul continua in aceeasi formatie.

VULTURUL
Toti copiii sunt raspinditi pe terenul de joc.
Unul dintre ei, ales prin tragere la sorti ca sa inceapa jocul, se retrage intr-un spatiu delimitat cu creta intr-un colt al terenului de joc, „cuibul", de unde iese in alergare strigand : „Vulturul pleaca la vanat!" si incearca sa prinda un copil, il alunga spre cuib, fiind urmarit de toti ceilalti copii. Acestia cauta sa-l atinga pe „vultur" sau pe cel prins. Daca izbutesc, „vulturul" trebuie sa-l duca in carca pana la „cuib" pe cel care l-a atins.
La iesirea urmatoare din „cuib", „vulturul" apare de :mina cu cel prins pentru a vana si astfel jocul continua pana ce se formeaza un lant de prizonieri ai „vulturului".
Numai .„vulturul" are voie sa faca prizonieri.

ÎNTRECERE IN CERC
Pe sol se deseneaza un cerc mare, astfel ca distanta dintre copiii, caire stau pe circumferinta lui, sa fie de 2 m.
La semnalul educatoarei de incepere a jocului, toti copiii incep sa alerge in acelasi senis., pe circumferinta cercului, cautand sa-l depaseasca pe cel din fata. Acela care reuseste sa depaseasca este scos din joc si trece in mijlocul cercului. Jocul continua pana cand jumatate din jucatori se afla in mijlocul cercului.
VARIANTA
Acelasi joc se poate desfasura cu schimbarea sensului alergarii printr-o comanda data de catre conducator, un semnal stabilit inainte de inceperea jocului, de exemplu, copiii alearga intr-o directie si la uoi moment dat conducatorul fluiera. Acestia se intorc la stinga imprejur pe loc si pornesc in pas alergator, tot cu intentia de a-si depasi colegul din fata si astfel jocul continua pana cand conducatorul considera ca copiii au obosit.

BUFNITELE
Copiii sunt raspanditi pe tot terenul de joc si primesc diferite nume de animale, insecte, (soricei, iepurasi, broscute, fluturasi etc). Educatoarea alege 2—3 copii, care au rol de „bufnite", pe oare ii aseza la mlarginea terenului de joc, intr-un loc marcat printr-un cerc, care reprezinta „cuibul" lor. La comanda educatoarei de incepere a jocului, „vietuitoarele" alearga pe teren in toate directiile. cand educatoarea striga: „Noapte!", ele se indreapta in alergare spre adaposturile lor, care sunt marcate pentru fiecare specie la marginea de teren apusa celei cu „cuibul bufnitelor". In acelasi timp „bufnitele" se reped sa prinda un copil, lucru posibil numai daca acesta nu a reusit sa depaseasca linia de demarcatie a adapostului sau. Daca „bufnitele" reusesc sa prinda un „animal" sau o „pasare", aceasta este dusa in „cuibul" lor si educatoarea schimba rolurile copiilor. Daca nu reusesc, „vietuitoarele" alearga pe teren pana cand aud cuvantul: „Zi!" (roisltit de educatoare). La aceasta comanda „bufnitele" se retrag la „cuibul" lor, iar „vietuitoarele" parasesc „cuiburile". Jocul continua prin alternarea comenzilor „Noapte!" — „Zi!" si prin schimbarea rolurilor, cand „bufnitele" reusesc sa prinda un copil.

CURSA DE MOTOCICLETE

Pe terenul de joc se deseneaza un cerc mare pe circumferinta caruia se plaseaza copiii, „motociclistii", aproximativ la 2 m unul de altul. In mijlocul cercului sta „arbitrul". La semnalul : „Start" copiii alearga cit pot de repede pentru a-l intrece pe cel din fata. cand un „motociclist" reuseste, acesta il loveste pe cel intrecut cu mana si isi continua cursa. Cel atins este scos din cursa la comanda „arbitrului". Depasirea se face numai prin dreapta.
Cand jumatate din „motociclisti" au fost scosi din cursa, „arbitrul" comanda cursa in sens invers.
Este declarat cistigator „motociclistul" care i-a depasit, pe toti ceilalti.

Intre echipele conduse de „vulpe" si de „gospodina". Echipa care reuseste s-o deplaseze pe cealalta de 3 ori peste linia trasa imtre ele este declarata cistigatoare.

DOUA VULPI

In centrul terenului se deseneaza doua cercuri mici, tangente, cu diametrul pe diagonala care uneste colturile opuse ale terenului de joc, impartindu-le in doua.
La capetele diagonalei simt asezate cele doua echipe, iar conducatorii, „doua vulpi", stau spate in spate in cele doua cercuri. Dupa ce „vulpile" spun : suntem doua vulpi si vrem sa va prindem", oauta sa-si schimbe locurile imtre ele, aler-gind numai pe terenul din dreapta lor. Copiii alearga cu pasi laterali si se feresc de „vulpea" care-i urmareste strigand : „Nu mi-e frica, nu mi-e frica!" venind cit mai aproape de „vulpe". „Vulpea" daca reuseste sa atinga un copil il scoate temporar din joc.
„Vulpea" care a prins cei mai multi copii cistiga jocul.

CUI II ESTE FRICA DE RECHIN ?
Copiii sunt asezati inapoia laturii mici a unui dreptunghi, desenat vizibil pe sol.
Unul din copii, „rechinul", este plasat la mijlocul terenului (fig. 24).
„Rechinul" porneste catre copii si striga : „Cui ii este frica de rechin ?" la oare tdti raspund : „Mie, nu !" si pornesc toti in alergare spre partea opusa a terenului, ferindu-se de acesta. „Rechinul" incearca sa loveasca unul sau mai multi copii. Cei loviti devin „rechini", dupa care se retrag inapoia spatiului destinat rechinului, unde formeaza un lant, tinin-du-se de miini. Cu toti pornesc strigand ca si „rechinul" : „Cui ii este frica de rechin ?", incercind sa atinga un copil numai prin cei doi din capetele sirului. Copiii au voie sa se furiseze pe sub lant sau sa-l rupa daca pot.
Jocul reincepe, iar ultimul copil prins devine „rechin".
VARIANTA
Terenul de joc este marcat la mijloc cu doua linii paralele, la o distanta de 3 m una fata de cealalta. Copiii, impartiti in doua echipe, stau in dreptul cite unei laturi a terenului de joc, in afara de unul, ,,rechinul", care sta intre linii si isi pazeste hotarul. Rechinul se duce in fata unei echipe si striga: ,,Va este frica de rechin?" La care toti raspund „Nul". Apoi se intoarce spre echipa din partea opusa a terenului si ii intreaba la fel. Dupa aceasta cele doua echipe trebuie sa schimbe locul intre ele, copiii fiind obligati sa alerge si prin terenul „rechinului". Acesta incearca sa prinda unul sau mai multi copiii si jocul continua intocmai ca cel descris anterior.

Pasararul, cursele, cucul, strangerea recoltei, stafeta pacii, stafeta olimpica Ursul, albinele, vulturul, bufnitele, motocicletele - jocuri de miscare si alergare