Taina „coarnelor" albinei este una dintre cele mai pasionante pagini din viata florilor ce se slujesc de insecte pentru infaptuirea polenizarii. Pentru dezlegarea ei, acum aproape doua veacuri, directorul scolii latinesti din Spandau, Konrad Sprengel, a cheltuit zece ani de observatii, a fost destituit din functia ce o detinea, pentru neglijarea serviciului, si a fost luat in ras pana la sfarsitul vietii de catre savantii de cabinet. Saizeci de ani, cartea sa, inchinata acestei taine, a zacut prafuita prin biblioteci, pana cand Charles Darwin a relevat-o marelui public, aducand celebritate modestului si dispretuitului ei autor. Cincizeci de ani mai tarziu, marele scriitor belgian Maurice Maeterlinck, laureat al premiului Nobel, a scris o poetica si tulburatoare carte, Inteligenta florilor, inspirata si de uimitoarele performante ale orhideelor.

Povestea incepe cu o planta foarte cunoscuta la noi, poroinicul (Orchis mono), co-urlj in paduri si livezi, care infloreste in la4 iunie, facand niste flori liliachii, asezate in ciorchine. Poroinicul este un desavarsit runcator de mine adezive. Floarea lui are in partea de sus o casca, in partea de jos o buza mai lunga sau mai scurta, dintata sau sfartecata, alba sau bogat colorata, numita labei, si in spate un pinten plin cu nectar. Casca adaposteste partile de inmultire, care sunt si ele originale. Pistilul este format dintr-un ovar rasucit, de care se prinde direct un stigmat, ca o pata pufoasa si lipicioasa. In locul staminelor se gasesc poliniile, un fel de maciulii prinse cu un piciorus (caudicul) de un mic disc (rostel), cu ajutorul unor nasturasi (retinacul).
Sa urmarim ce se intampla cu o albina care a intrat in raza de actiune a minelor a-dezive.
Mai intai, ea se asaza ca pe un balconas pe buza liliachie, apoi, atrasa de nectar, isi croieste drum spre pintenul cu suc dulce. Trecerea este stramta, asa ca insecta loveste cu capul bazinasul care, fiind foarte gingas, se rupe, aruncand cu putere, ca dintr-un pistol cu aer comprimat, cele doua polinii. Acestea se prind de fruntea albinei cu ajutorul nasturasilor cleiosi. Cu cele doua „mine" pe frunte, insecta patrunde in alta floare. Daca piciorusele ar fi tepene, „minele" incarcate cu polen ar izbi doar poli-niile celorlalte flori. Atunci poroinicul a adus o modificare „minelor", potrivit obiceiurilor insectei. O albina are nevoie de o jumatate de minut ca sa intre, sa pompeze nectarul si sa treaca la o floare alaturata. Adaptandu-se timpului folosit de insecte, planta si-a alcatuit astfel codita ce leaga maciulia de nasturas, incat sa se indoaie de doua ori pe minut. Cand ajung pe alta floare, dupa scurgerea tirrtpului obisnuit, „minele" iau o pozitie culcata, reusind astfel sa atinga stigmatul.
Dar orhideea a „chibzuit" si mai bine. ^e ce sa-si cheltuiasca dintr-o singura incercare tot polenul pretios? Daca stigmatul ar fi tot atat de cleios ca si maciuliile de P°len, acestea s-ar rupe de pe codite si ar ramane lipite acolo, folosind doar unei singure flori. Ca sa inlature acest neajuns, floarea fabrica doua gume: una vascoasa, care serveste doar la agatarea discului de capul albinei, si alta apoasa, cu care stigmatul prinde doar cateva firisoare de pe maciulie, fara s-o retina cu totul. In acest fel, cu aceeasi pereche de „rriine" pe frunte, o albina poate poleniza zeci de flori.

Nu este de mirare ca Darwin a apreciat si a dus mai departe descoperirea profesorului de latina. Perfectionarea sistemului folosit de orhidee pentru asigurarea polenizarii incrucisate si deplina adaptare a acestuia la particularitatile insectei constituie un rezultat de necontestat al selectiei naturale. (Fig. 17)
Uneori, sistemul de proiectare a poli-niilor sufera mici modificari, astfel ca aceste „coarne" se lipesc nu de capul, ci de corpul sau de picioarele insectelor pole-nizatoare.
Catasetwn tridentatiun, orhidee frecvent intalnita in padurile tropicale din Guyana (America de Sud), are rostelul plasat deasupra cavitatii stigmatului si a discului lipicios cu polinii. Tot aici se afla doua antere sensibile care, prin atingere, declanseaza explozia si aruncarea poliniilor. Intrucat rostelul are o pozitie superioara si anterele se declanseaza cand deja capul albinei este antrenat in adancul corolei, poliniile se lipesc de spatele insectei. Surprinse si speriate de soc (poliniile sunt aruncate cu putere pana la o distanta de 0,5-l m), insectele vor zbura spre o alta floare, unde vor efectua polenizarea incrucisata.

Micuta Henniniwn monorchis, prezenta si in flora tarii noastre prin locuri umede, are corole marunte, cu aspect tiibular si cu un miros patrunzator de miere, care atrag cu precadere insectele mici (0,5 mm). Pozitia florii este de asa natura incat insectele pot sa se ospateze doar stand cu piciorul anterior sub stigmatul lipicios. Dupa ce au atins poliniile asezate in imediata apropiere a stigmatului, mecanismul se declanseaza, alipindu-se de picioarele insectei.

Pterostylis longifolia, orhidee originara din Noua Zeelanda si Australia, este inzestrata cu doua petale si o sepala astfel imbinate incat formeaza o gluga, unde stau ascunse poliniile si stigmatul lipicios. In partea de jos a glugii, intocmai ca o treapta la o casa, se gaseste labelul foarte sensibil. In clipa cand insecta se asaza pe labei, acesta se ridica brusc, acoperind gluga ca un capac p inchizand insecta inauntru. Singura cale de iesire este spatiul dintre doua scuturi proeminente de pe langa polinii. Iesind afara, insecta zboara pe alta floare, unde patania se repeta. In trecere pe langa stigmatul a-cesteia, lasa cateva grauncioare de polen, dupa care ajunge din nou la polinii, ale-gandu-se cu o noua incarcatura. Dupa circa o jumatate de ora, labelul se lasa in jos, reluandu-si pozitia initiala.

Unele specii de orhidee recurg la mijloace si mai ingenioase. Astfel, Gongora maculata emite un parfum specific femelei albinei Euglossa cordata. Masculul, pacalit de miros, se plimba prin floare, cautandu-si perechea, si cade in interiorul corolei, um-plandu-se de polen. La urmatoarea floare pateste la fel, dupa ce in prealabil s-a atins, efectuand polenizarea.

In acest gen de „trucuri", si mai specializata este Ophrys speculum, originara din Algeria, ale carei flori seamana ca doua picaturi de apa cu femela insectei Scolia aliata. Masculul, indus in eroare de forma si coloritul corolei, incearca sa se copuleze florile, umplandu-se de polen. Dandu-si C ma de greseala, insecta incarcata de „(berea fecundata isi ia zborul pe o alta floare, unde peripetia o ia de la-nceput.
Poate ca cea mai ingenioasa orhidee exo-r'ca este Coryanthes macrantha, numita de localnici „masca plangatoare". Floarea ei ascunde o instalatie hidraulica in miniatura, care incepe sa functioneze in perioada polenizarii.
Labelul are infatisarea unui bazin de catifea cam cat o coaja de ou, in care cade continuu, picatura cu picatura, din doua cornete situate deasupra lui, un lichid aproape transparent si fara gust. Cand bazinul s-a umplut cam pe jumatate, lichidul de prisos se scurge printr-un mic canal, asezat intr-o parte. Acest lichid nu este - cum s-ar crede - nectar si nu serveste pentru atragerea insectelor. Menirea lui e cu totul alta.
Bazinul se gaseste dedesubtul unei incantatoare camere de oaspeti, cu doua intrari laterale. Aromele imbatatoare si micile creste carnoase si dulci asezate aici a-trag insectele, si in special un soi de albine, croite pe masura acestor saloane enorme si somptuoase.
Daca oaspetii ar intra unul cate unul, fiecare ar manca in tihna si ar pleca linistit, fara a da plantei vreun ajutor in polenizare. Planta este obisnuita cu cele doua mari naravuri ale tovarasilor ei de mii de ani : lacomia si graba. Si intr-un anumit fel ii convin si chiar le provoaca, tinand deschise doua usi la camera de dulciuri.
Si lucrurile se petrec cam asa: de obicei, trei-patru himenoptere isi fac de lucru cu carunculele dulci. Preocupate sa manance cat mai mult si mai iute, se ciocnesc Pana cand una isi pierde echilibrul si aluneca pe pardoseala lucioasa si usor inclinata, cazand drept in bazinul cu apa, unde face o baie neasteptata. Nu exista decat o S'ngura cale de iesire din bazinas: canalul e scurgere, destul de larg pentru a perete trecerea insectei. Dar pe acest canal j"bina este asteptata mai intai de puful Picios al stigmatului, care ii absoarbe cu lacomie firele vechi de praf auriu, si mai apoi de masele polinice, care incarca corpul insectei cu o noua pulbere adeziva. Stearsa si apoi pudrata, isi ia zborul spre o floare vecina, unde reincepe sirul de patanii....

Un neam de poroinic, cu tulpina inaltuta si cu spic piramidal (Anacamptis pyra-midalis), ofera, pe meleagurile noastre, una din cele mai stralucite probe de „inteligenta".

Anacamptis poseda, spre deosebire de poroinicul comun, un pinten foarte lung si stramt. Acest fapt face ca floarea sa fie cautata mai ales de fluturi, a caror trompa lunga si subtire poate ajunge la nectarul ascuns in fundul pintenului. Dar o trompa de fluture nu este un suport destul de larg pentru polinii si pentru nasturasul cleios aflat la baza acestora. Ele nu se pot fixa de limba insectei. De aceea, natura a suprimai aici discul adeziv si-l-a inlocuit printr-un fel de gheara mecanica ce apuca trompa si o inconjura complet in felul cum ghearele unei pasari se strang in jurul unei ramurele. Aceasta gheara poate fi foarte usor pusa in functiune, varand un par de cal in pintenul florii; il vom scoate incarcat de polinii.
Dar uimitorul mecanism de polenizare nu se margineste doar la extraordinarul aparat prehensil.
Corola orhideei prezinta - asa cum remarca si Maeterlinck in Inteligenta florilor - doua mici excrescente, al caror rol este sa calauzeasca trompa fluturelui vizitator spre pinten, astfel incat aceasta sa se gaseasca in pozitia cea mai potrivita pentru a primi poliniile. Vizitatorii alearga de colo, colo cu trompa intesata de polinii pe care, din cauza poverii, neputand-o rula o lasa sa atarne, ceea ce i-a facut pe biologii din trecut, asa cum nota cu haz Sprengel, sa considere astfel de fluturi atinsi de boala „coarnelor". Ei scapa de aceasta napasta doar vizitand florile de Anacamptis, a caror polenizare este astfel asigurata.

Rosul care seduce Cand isi pierd copacii frunzele? Piticul plantelor clj flori Cum vede melcul?