Acum mai bine de 30 de ani, in ierbarul studentului clujean Nicolae Tomescu, o-chiul ager al profesorului E. Nyarady a descoperit o composita neobisnuita, cu data de recoltare 7.VII.1961. Pastrand toate caracterele generale ale familiei papadiei, aceasta planta, care aducea putin la flori cu neamurile de vulturica {Hiera-cium), iar la frunze cu un neam de ciucu-soara {Alysswn suxatile var subsinualwn), se deosebea de toate vulturicile cunoscute pe glob. Avea o radacina puternica, lemnoasa, frunze groase invelite in straturi suprapuse de peri stelati, o tulpina scurta cu 1-2 frunze bracteiforme, 1-2 flori galbene, mari, cu petale la varf adanc inchise. (Fig. 21) Putine din xerofilele cunoscute in tara si peste hotare prezentau un invelis de peri stelati atat de gros. Acest caracter frapant, alaturi de paleile receptacolului, lungi pana la jumatatea papusului, si de achenelc rotunjoare, cu varf lat, l-au indreptatit pe savantul clujean sa incadreze aceasta planta intr-un gen nou pentru stiinta, endemic in tara noastra. In cinslea muntelui Pietrosul

Brostenilor, unde a fost descoperita planta, genul a fost numit Pietrosia, iar specia, le-vitomentosa pentru a sugera bogatul ei invelis lanos. Descoperirea acestei plante a starnit furtunoase dispute in lumea stiintifica, in volumul al XHI-lea al Florei Republicii Socialiste Romania, aparut in 1976, Pietrosia devine o specie endemica a genului Hieraciwn, ca urmare a reviziei facute de reputatul botanist maghiar Soo, care-i propune numele de Hieraciwn levitomento-sum. Doi ani mai tarziu, volumul al IV-lea din Flora Europaea o include sub egida altui gen de composee, Andryalla, gen mediteranean raspandit din Grecia pana in insulele Azore. Astfel ca Pietrosia levito. mentosa, alias Hieraciwn levitomentoswn, a devenit deocamdata Andryalla levitomen-tosa, specie endemica pentru Romania.

Aceasta planta atat de disputata traieste pe muntele Pietrosul Brostenilor, in zona numita Pietrosul Bogolin, deasupra limitei padurii, la 1 600-l 700 m altitudine pe o suprafata stancoasa de cea 150 mp, cu inclinatie de 30-80°. Este unul dintre cele mai mici areale din lume pentru o specie vegetala. Totusi, aici planta creste din abundenta, formand mici palcuri, ce se inmultesc si prin seminte, dar si pe cale vegetativa.

Plantele insotitoare - comune prin partile locului si binecunoscute in flora carpatica - nu ne pot oferi date semnificative despre prezenta singulara a acestei eoni-posite. Enigma originii ei ramane deocamdata greu de descifrat.
Vulturica Pietrosului e un dar uimitor al Carpatilor Rasariteni. E poate o relicta a climatului tropical uscat, care a supravietuit doar in acest colt tainic al tinerilor munti Carpati, datorita abundentului sau invelis lanos.

Dulciurile si blocada maritima Faurarii zacamintelor metalifere Tepoasele pustiurilor aride Albina versus bondarul