Pentru asigurarea polenizarii incrucisate, florile unor specii au suferit o serie de modificari adaptative menite sa atraga si, mai ales, sa retina insectele. Ele au nectar mirositor, culori vizibile, forma unei palnii inzestrate la capat cu un capacel si inauntru cu perisori care impiedica iesirea, intocmai ca dispozitivele de la unele capcane de soareci.

O astfel de planta este cucurbetica (Aristolochia clematis), frecvent intalnita in vii, pe langa garduri, in ochiuri de padure. Floarea ei galbuie, ori tarcata cu rosu, la unele neamuri mediteraneene ce cresc si pe Valea Cernei, are forma unui tubulet dilatat la baza, cu o limbuta in partea superioara, vizibila de la distanta. Cucurbetica este vizitata de insecte mici, care se pot strecura prin gatul palniei florale. Odata patrunse, ele nu mai pot iesi, din cauza celor doua randuri de perisori rigizi intorsi in jos. Prinsa, insecta se zbate in interioru4 florii, descarca pe stigmate polenul cu care a intrat, producand polenizarea. Putin timp dupa ce are loc fecundatia, perii care impiedicau iesirea insectei din corola se noaie, se ornesc si calea ramane libera pentru insecta. Aceasta isi va lua zborul spre alta floare, incarcata cu polen de la staminele care, intre timp, ajunse la maturitate, isi deschid anterele.
Pe acelasi principiu functioneaza si capcana florii de rodul-pamantului (Anim rhacutatum), planta departata sub raport taxonomic de cucurbetica, dar asemanatoare in privinta formelor de adaptare la acest sistem de polenizare. Rodul-pamantului este o planta de primavara, comuna in padurile de foioase, unde atrage atentia prin frunzele sale mari, sagitate, de un verde lucios, si prin spadice, inflorescenta sa formata din doua inele de flori asezate pe un stalp carnos, acoperit cu un cornet de culoare alb-galbuie, numit spat. Miresmele grele, batista catifelata a cornetului si caldura din interior invita insectele sa poposeasca aici. In partea inferioara, cornetul se stramteaza si gatuirea este strajuita de o colereta de peri. Odata strabatuta, paduricea tysa drum liber spre camara de nectar, in mijlocul careia se inalta stalpul, purtand, in partea de sus, inelul cu flori barbatesti, inzestrate cu pungi de polen, usor de recunoscut dupa stigmatele lor lungi, si mai jos, inelul cu flori femeiesti.

Insectele, in cautare de hrana si rebegite de frig - sa nu uitam ca in martie-aprilie zilele sunt destul de racoroase -, dau navala spre cornetul care le ispiteste cu nectarul si cu adapostul cald. Nu-i o legendg ca florile de rodul-pamantului sunt flori „fierbinti". In perioada polenizarii se produce o sporire considerabila a metabolismului celular, insotita de o crestere a temperaturii din interiorul spatului cu 8-l0°C fata de temperatura de afara.

Dar, patrunse prin bariera porilor, insectele nu se mai pot intoarce. Agitandu-se, ele ating stigmatele florilor femeiesti care le curata de polenul adus de pe o alta floare, Fecundarea, de altminteri rapida, are ca urmare inmuierea perilor si deci slabirea barajului format de acestia. Insectele isi recastiga libertatea, nu fara a trece insa prin inelul de flori barbatesti, care abia acum intra in activitate, acoperindu-le cu polen. Istoria se va repeta cu un nou exemplar de rodul-pamantului.

Batranele globului Uriasul pagodelor Cine vopseste in roz pasarile flamingo? Cand au trait dinozaurii?