Daca luptele se desfasurau calare, arma principala era lancea, lunga de 2 metri. Cu ajutorul acesteia, cavalerul bloca avansarea dusmanului, dezarmandu-l. Lancea putea fi impodobita cu stofa colorata si cu blazoane, fapt care era, de obicei, privilegiul cavalerilor emeriti.

In timpul duelurilor corp la corp se folosea cu predilectie spada, simbol distinctiv al cavalerilor cruciati in serviciul Domnului. La varful manerului se gasea adesea o relicva religioasa. In afara de acestea, templierii foloseau arme mortale cum ar fi: ghioaga, ciocanul, securea simpla sau cu lama dubla si pumnale de dimensiuni diferite. Infanteria se distingea prin folosirea arbaletei si a arcului.

SEVERA IERARHIE

In varful ierarhiei templierilor se afla Marele Maestru si unii demnitari inalti cum ar fi majordomul si maresalul. La nivelul inferior al ierarhiei, membrii ordinului erau impartiti in clase de cavaleri, grajdari si capelani. Acestia din urma nu participau la activitatile militare. Simbolul lor era o cruce de culoare rosie pe umarul stang al tunicii: rosie pentru cavaleri si maro pentru grajdari.