Primele sisteme de notare muzicala sunt foarte vechi: in Mesopotamia, muzica a fost scrisa cu 4.000 de ani in urma.

Iar in Europa, melodiile au fost transmise oral pana in sec. al Vl-lea d.C, cand a intrat in uz un fel de notare de origine greaca, care se servea de literele alfabetului pentru a denumi notele, un sistem inca folosit in unele parti ale lumii. Notele muzicale folosite astazi dateaza din secolul al Xll-lea si corespund silabelor initiale ale primelor versete ale unui imn dedicat lui San Giovanni Battista, „UT queant laxis / REsonare fibris / Mira gestorum / FAmuli tuorum / SOLve polluti / LAbii reatum, Sancte Iohannes" („Pana cand slujitorii tai pot sa cante cu voci libere miraculoasele tale fapte, sterge pacatul, o sfinte Ioan, de pe buzele lor nedemne")- Guido d'Arezzo, un faimos teoretician al muzicii, a observat ca fiecare verset corespunde unei tonalitati diferite si a folosit initialele lor pentru a defini notele. Nota a saptea si-a primit numele abia in secolul al XVI-lea: SI, de la initialele lui Sancte Iohanne, iar in secolul al XVII-lea nota UT s-a transformat in DO.

MUZICA Sl ABC-UL

In partiturile muzicale engleze sau americane nu veti gasi cuvinte ca „sol" sau „do". In tarile anglo-saxone se folosesc unele litere din alfabet pentru a denumi notele, lata cum se „traduc" in limba noastra: A = la, B = si, C = do, D = re, E = mi, F = fa, G = sol.

Prima fotografie a unei persoane Parintele lui don quijote Cum s-au nascut basmele?