Sindromul Stendhal se refera la o opera de arta si indica generic o senzatie vaga si difuza de rau, care se manifesta prin crize de panica si neliniste, palpitatii, dificultati respiratorii, dureri ale toracelui, senzatia de a fi pe punctul de a vomita si dezvoltarea unui vag sentiment de irealitate si o neasteptata nevoie „de casa", de a se intoarce pe propriile meleaguri, de a vorbi propria limba.

Fenomenul s-a verificat de mai multe ori cu operele lui Caravaggio si Michelangelo. Numele sindromului este preluat de la scriitorul francez Stendhal (pseudonimul lui Henry Beyle, 1783-l842). Roma,Napoli si Florenta din 1817, Stendhal povesteste ca in timpul unei vizite la Bazilica Sfintei Cruci din Florenta, a fost atins de o criza care l-a constrans sa iasa la aer pentru a-si reveni din reactia provocata de obiectele de arta.