In 1888, inventatorul american de origine germana Emile Berliner (1851-l929) a inventat un sistem de inregistrare a sunetului ce se preta pentru productia de masa. El a conceput un disc plat, numit „disc de gramofon". Pe acest disc se afla un santulet in spirala, de la exterior catre centru. In loc ca acul sa inregistreze si sa redea sunetele miscandu-se in sus si in jos, el se deplasa acum intr-o parte si in alta. Dupa realizarea inregistrarii pe disc, acesta era folosit ca mulaj pentru confectionarea unei matrite din metal, cu ajutorul careia se puteau fabrica apoi nenumarate exemplare.