ÎN europa medievala, suprafetele agricole intinse erau impartite in loturi, ale caror proprietari le exploatau cat de intens era posibil. Intrucat pe atunci se cunosteau putine lucruri despre substantele nutritive necesare plantelor si despre ingrasarea pamantului, solul din aceste zone devenea, cu timpul, sarac, iar productiile obtinute erau din ce in ce mai slabe. Revolutia agricola a reprezentat o schimbare in modul de practicare a agriculturii si s-a facut treptat, incepand cu secolul al optsprezecelea. A fost experimentata tehnica necultivarii pamantului intr-un an (lasandu-l nelucrat) si cea a rotatiei culturilor, astfel incat o planta sa nu creasca ani de-a randul pe acelasi lot, si s-a constatat o sporire a recoltelor. A inceput sa se practice rotirea culturilor o data la doi ani, iar mai tarziu la trei si la patru ani.