In 1877, inventatorul american Thomas Edison (1847-l931) facea experimente cu o masina numita „fonograf", care transforma vibratiile sunetelor in santuri scrijelite pe un cilindru invelit in staniol. Un ac ascutit, numit „ac de inregistrare", era fixat de o membrana aflata la capatul subtire al unei palnii mari. Cand undele sonore patrundeau in palnie, faceau membrana sa vibreze, iar acul se misca in sus si in jos, sapand in folia de staniol un santulet cu adancimea variabila. Daca procesul se desfasura in sens invers, adica daca acul parcurgea santuletul, membrana incepea sa vibreze. Vibratiile ei se propagau prin palnie, exercitand o presiune variabila asupra aerului, si ajungeau sub forma de sunete la urechea celui ce asculta. Ulterior, pentru obtinerea unor performante imbunatatite, in loc de folie de staniol, cilindrii au fost imbracati intr-un strat de ceara.