Starea de nervozitate apare adesea la sfarsitul zilei, atunci cand copilul este obosit. Poate trebuie pur si simplu sa-i revedeti programul si organizarea zilei, sa-i dati de mancare si sa-l culcati mai devreme.
  Cand simtiti ca starea lui de nervozitate creste, iesiti si faceti impreuna o plimbare, dati drumul la televizor sau mancati un biscuit: tot timpul pastrati o voce afectuoasa si incercati sa-i distrageti atentia.
Cand devine agitat, luati-l in brate, strangeti-l bine si mangaiati-l. j7r9717jv66kzb
  Starea de agitatie este o emotie normala si adesea legitima. Dar nu are nevoie de martori. Iesiti din camera: fara spectatori, show-ul se va opri mai repede. Desfasurati o activitate fizica zgomotoasa, cum ar fi sa aspirati, aratandu-va astfel indiferenta.   Mai puteti sa-i spuneti copilului: "Ai motive sa fii nervos, dar ne deranjezi. Asa ca du-te in camera ta si stai acolo pana te calmezi. Poti sa revii cand esti intr-o stare mai buna".
  Unele somatii paradoxale sunt eficace. Incercati: "Ai dreptate: daca vrei sa plangi, plangi", sau "Eu, in locul tau, as profita ca sa strig si mai tare", sau "Plangi putin, asa o sa te calmezi".
  Soptiti-i la ureche tot ceea ce urmeaza sa faca interesant cand va termina de plans. Sau incepeti sa-i spuneti o poveste: se va opri din plans ca sa afle continuarea.
  Unii copii sfarsesc greu un acces de nervi, nu-si revin usor. Poate fi necesar sa-i ajutati, trecandu-le o manusa cu apa rece pe obraz si leganandu-i putin langa dumneavoastra.
  Jocurile cu apa, in vanita sau in chiuveta, ajuta mult la calmarea copiilor agitati.
 Daca stiti ca exista un anumit lucru care in mod sistematicii infurie, oare nu i-ati putea modifica viata, imprejurarile sau obiceiurile, astfel incat acest lucru sa nu se mai intample?

  Nu recompensati starea de nervozitate, dandu-i copilului ceea ce ati refuzat inainte de a incepe sa tipe. Daca descopera ca tipand poate obtine bomboana care in general ii este refuzata, va tipa din ce in ce mai tare.
  Cand criza de nervi a trecut, fiti pregatita sa-l mangaiati. Copilul are nevoie de aceasta conciliere, are nevoie sa stie ca inca il mai iubiti, ca accesele lui negative nu v-au afectat prea tare.
  Cand e calm, stabiliti impreuna un cuvant magic si secret care sa-l linisteasca atunci cand e agitat. El trebuie sa-l aleaga. Cand urmatoarea criza se declanseaza, incercati sa strigati cuvantul sau sa i-l spuneti la ureche. Se intampla uneori sa se opreasca brusc.
Starile de nervi care se termina cu hohote de plans sunt foarte impresionante. Ele mizeaza exact pe anxietatea dumneavoastra. Sfatul esential este sa nu aratati cat v-au miscat.
   De indata ce se produce un spasm, suflati pe obrazul copilului, ca si cum ati sufla intr-o lumanare: o reactie reflexa il va face pe copil sa inspire, si asa isi va regasi suflul.
  Cand chiar dumneavoastra sunteti nervoasa, spuneti-i copilului si aratati-i cum incercati sa va calmati: sariti pe loc, dansati pe muzica, trageti-va de o ureche, faceti un dus cald, stati singura in camera dumneavoastra si cititi o carte etc.
  Cand copilul este agitat, incercati sa va pastrati calmul. Daca strigati mai tare la el, nu faceti decat sa inrautatiti lucrurile si sa-l agitati mai tare. Nu uitati ca dumneavoastra sunteti exemplul sau.
  Amintiti-va mereu ca aveti de-a face cu un copil mic, vulnerabil la emotii, si nu cu un monstru ingrozitor care face orice ca sa va scoata din sarite.