Daca este cel mai mare, al doilea, al treilea sau ultimul dintre frati, locul pe care-l ocupa in constelatia familiala nu este acelasi. Copiii nu cresc in acelasi ritm; este amuzant sa constatati ca fratii si surorile, ajunsi la maturitate, vorbesc diferit despre parintii lor, asa incat par uneori sa nu fi avut aceiasi parinti, atat de mult pozitia pe care o ocupau (intre alte motive) i-a facut sa vada lucrurile in mod diferit... Pentru ca o serie de probleme sau de suferinte ale copiilor se leaga de locul ocupat intre frati, nu putem sa nu punem in garda parintii impotriva anumitor atitudini.

FRATELE MAI MARE u7p5715ut74ehx
Ca prim nascut, el face primul cunostinta cu lipsa de experienta a parintilor care sunt, desigur, mai anxiosi si mai exigenti decat cu urmatorii copii. Fiind purtatorul sperantelor si al asteptarilor parintilor, se conteaza deseori pe el pentru a "repara" sau a compensa esecurile trecutului. Este destul de greu de suportat. Primul nascut este, in mod evident, singurul dintre frati care ocupa pozitia de copil unic - obiect al intregii atentii si posesor exclusiv al iubirii materne. Sa fie nevoit sa coboare din aceasta pozitie privilegiata pentru ca, de acum incolo, sa-si imparta mama, este o situatie noua si destul de dificila pentru el. Incepand din acest moment, unii dintre parinti se folosesc de primul nascut ca de un sprijin, incredintandu-i mai ales responsabilitatea fratilor mai mici, ceea ce este la fel de nedrept ca si a-i cere sa fie mereu un exemplu pentru acestia. Grija si educatia micutilor este sarcina parintilor si nu a fratilor mai mari. Dimpotriva, a-l impiedica sa se ocupe de bebelus, sub pretextul ca ar putea sa-i faca vreun rau, este la fel de nedrept si daunator pentru viitoarea lor relatie.
Fortat sa preia o parte din sarcinile parintilor privind educatia fratilor mai mici, copilul va suferi o maturizare prea rapida; si el are dreptul sa fie "bebelusul mamei", chiar daca sunt inca doi frati in urma lui care cer acelasi lucru. Fraze ca: "Nu, tu esti prea mare", repetate deseori, il pot face pe copil sa sufere.

COPILUL MIJLOCIU
Ceea ce e de invidiat in aceasta pozitie este faptul ca se poate alia cand cu primul nascut, cand cu mezinul. Deseori insa, lucrul acesta se rezuma la: "Voi doi, mai mari, puneti masa", apoi "Voi doi, cei mici, mergeti in pat". Pare comic, probabil. Cu toate acestea, este evident ca aici e vorba de o pozitie dificila, iar parintii trebuie sa aiba grija sa dea atentia cuvenita acestui copil si sa-i permita sa-si afirme si el personalitatea. Multe dintre studii au aratat ca mijlociul este cel caruia parintii ii consacra cel mai putin timp si atentie, si cel care este cel mai putin felicitat. El nu are nici privilegiile primului nascut si nici pe cele ale mezinului. Daca nu sunteti atent, copilul mijlociu se simte mai putin iubit si mai putin interesant. El se inchide in el insusi, isi reprima sentimentele, sau gaseste un alt mijloc de a atrage atentia: enurezis, somatizare, insomnii etc.
Cu toate acestea, situatia presupune si avantaje: a fi obiectul unei atentii mai reduse din partea parintilor inseamna de asemenea sa suporti mai putina constrangere; totodata, el poate stabili mai usor relatii cu fiecare dintre frati, intervenind atat ca mediator, cat si ca element-tampon in conflictele zilnice.

MEZINUL
Parintii au tendinta sa-l numeasca "bebelusul familiei" pana la o varsta avansata. El ramane inca "micutul", la varsta cand ceilalti frati sunt deja mari. Lucrul acesta este cu atat mai evident in cazul in care parintii s-au decis sa nu mai aiba alt copil dupa el. Asadar, ultimul copil va lua locul tuturor bebelusilor care nu se vor mai naste - fiind "bebelusul" familiei, el isi consoleaza mama ca nu va mai avea alti copii.
Fratii mai mari il vor proteja intotdeauna si-l vor rasfata, mai ales daca exista o diferenta importanta de varsta intre ei. Exista, desigur, si situatia opusa - in care ultimul nascut suscita deseori gelozia fratilor mai mari ("Pe el nu-l certi niciodata", "Eu, la varsta lui, nu aveam voie sa ma uit la televizor" etc.) Este de datoria parintilor sa faca in asa fel ca ultimul nascut sa nu fie marcat, in nici un fel, de acest loc special. Pentru aceasta, trebuie sa va straduiti sa-l lasati, ba chiar sa-l ajutati sa creasca, asa cum ati facut si cu ceilalti. Aceasta inseamna sa nu devansati toate dorintele si nevoile sale, sa nu-l serviti, sa aveti aceleasi exigente ca si fata de ceilalti si sa-i incredintati responsabilitatile care i se cuvin la varsta sa. GEMENIIA avea doi copii de aceeasi varsta nu este intotdeauna usor. Atitudinea cea mai simpla pe care pot sa-i sfatuiesc pe parinti sa o adopte este sa-i trateze ca pe niste frati obisnuiti -nici mai mult nici mai putin. Aceasta inseamna ca fiecare copil trebuie sa poata sa-si dezvolte propria sa personalitate, independent de celalalt. Nu inseamna ca trebuie sa separati in mod fortat copiii, care doresc sa fie impreuna, ci inseamna sa-i ajutati sa nu fie dependenti unul de celalalt, sa-si faca propriii lor prieteni si sa-si gaseasca fiecare calea. Ca orice frati, si gemenii trebuie sa fie tratati separat, dupa temperamentul lor.

Deseori, parintii, chiar fara sa vrea, ii trateaza in functie de asemanarea dintre ei, or gemenii, ca si alti copii la aceasta varsta, au nevoie sa stie ca exista prin ei insisi, si nu in virtutea faptului ca sunt gemeni. Incetati sa-i mai numiti "gemeni" si spuneti-le pe nume. Aratati zilnic, fiecaruia, ca, in felul lui, este unic pentru dumneavoastra.
Aveti multe ocazii de a face acest lucru: "Tu, care cunosti bine plantele, du-te in gradina si culege niste frunze de patrunjel", ori "Sensibil cum esti, probabil ca te-ai simtit jignit de constatarea aceasta", "Pentru ca iti place sa inoti, tu vei merge o saptamana la matusa ta pe malul marii; sora ta, care prefera animalele, va merge la bunica la ferma" etc.
Nu incercati sa fiti drept cu orice pret, oferindu-le camasi identice, bucati de prajitura de aceeasi marime, sau impartind timpul petrecut cu fiecare dintre ei intr-un mod absolut egal. Dimpotriva, straduiti-va sa impartiti totul in functie de necesitatile fiecaruia, pentru ca astfel gemenii dumneavoastra se vor simti cu adevarat iubiti.

A priori, nici o pozitie nu este defavorabila. In orice familie cu trei sau mai multi copii, trebuie ca fiecare sa aiba locul lui. Daca parintii sunt atenti sa acorde copiilor timpul, dragostea si atentia de care fiecare are nevoie, ei vor avea confirmarea reala a faptului ca o familie mai mare este o sursa de bucurii, de experiente si de bogatii imense.

Are probleme cu educatoarea? Copilul nu vrea sa renunte la obiectul lui preferat Dezvoltarea simtului etic Il pregatiti pentru scoala primara