Alice nu poate dormi fara obiectul sau preferat, o cuvertura veche, zdrentuita, murdara si incomoda. Camelia taraste peste tot un caine vechi din plus si isi suge inca degetul. Daniel nu vrea sa renunte la biberonul cu apa pe care-l suge pana cand adoarme, dar si cand este trist sau obosit.
Cu toate acestea, parintii au incitat copilul sa se ataseze de un alt obiect, destinat sa-l ajute sa devina mai autonom. Spre cinci sau sase ani, uneori chiar mai devreme, parintii incep sa se nelinisteasca si sa gaseasca obiceiul foarte enervant. Copilul, deci intreaga familie, au devenit dependenti de el. A pierde jucaria preferata sau a se indeparta de casa fara ea devine o adevarata afacere de stat. Chiar si spalarea obiectului respectiv poate ridica probleme. Parintii pot sa fie chiar jenati in public de un obicei pe care il gasesc ridicol la varsta copilului si se intreaba cum sa faca sa inceteze aceasta situatie.

Copilul insa se tine strans de el. Obiectul preferat, indiferent ce reprezinta el, este un colt din copilaria sa, pe care simte nevoia sa-l pastreze. Este locul din inima sa unde isi regaseste fortele, pentru a merge inainte si a se maturiza. Infundandu-si obrazul in mirosul intim al obiectului sau preferat, copilul regaseste perioada cand mama sa, disponibila, era prezenta sa-l consoleze, sa-l legene. De ce un astfel de copil are nevoie sa se linisteasca astfel, in timp ce alti copii nu conteaza decat pe ei insisi? De ce Paul este dintotdeauna atat de atasat de scutecul sau din panza, cand Emil nu a avut niciodata un obiect de care sa nu se poata desparti si-si schimba animalele de plus in fiecare seara? Nu cunosc raspunsul, dar sunt sigura ca atata vreme cat atasamentul fata de acest obiect este puternic, parintii nu pot decide singuri sa-l indeparteze. A suprima cu forta un obiect atat de important ar putea avea asupra copilului consecinte psihologice neplacute (neliniste, cosmaruri, mani­festari psihosomatice etc). A-si bate joc de el sau a-i pretinde sa inceteze sunt atitudini care pun, dupa aceea, mai multe probleme decat ar rezolva. Parintii de astazi sunt atat de grabiti ca micutul lor sa creasca! Copilul nu cere decat un lucru: sa-i fie respectate nevoile si dezvoltarea afectiva proprie.

CE COMPORTAMENT SA ADOPTATI? h1i478hr38rim
Unii copii nu au incredere in fortele lor proprii, inconstient le este teama sa creasca si, de aceea, ei au nevoie de ajutor pentru a deveni mai autonomi. Daca insa sunt veseli, activi, echilibrati, sanatosi, si s-au integrat bine printre colegii lor, de ce sa va nelinistiti? in cazul in care obiectul preferat ramane in pat, nu merge cu copilul la gradinita si nu ridica nimanui probleme, respectati viata privata a copilului si lasati-l sa-si conduca singur domeniul sau afectiv. In cazul in care obiectul devine cu adevarat jenant (copilul nu poate merge la gradinita fara el, sau daca degetul pe care-l suge ii deformeaza cerul gurii), iata cateva atitudini pe care puteti sa le incercati.

- Nu interveniti direct asupra obiectului, ci asupra cauzelor. Lasati copilul sa se ocupe de lucruri care-i fac placere, aratati-i bucuriile pe care le descopera crescand, dati-i anumite sarcini, tratati-l ca pe un copil mare si asteptati ca obiectul preferat sa-si piarda incetul cu incetul din importanta.

-  Nu amintiti copilului sa-si ia obiectul cand, din intamplare, il uita, deoarece, o data criza trecuta, copilul va fi fericit sa constate ca poate trai si dormi fara el.

-  Daca obiceiul se pastreaza, propuneti-i sa inlocuiasca obiectul cu altceva, mai comod. Inlocuiti cuvertura sau scutecul de panza cu o batistuta foarte moale sau o jucarie din plus micuta, care sa-i intre in buzunar, in locul ursului mare din plus etc.

-  Incercati sa-l convingeti ca obiectul preferat nu trebuie luat peste tot: peste zi el trebuie sa ramana in pat sau in masina, pentru cand merge la plimbare.

-  Lasati copilul sa doarma o noapte la un prieten, apoi trimiteti-l intr-o tabara. Traind la un loc cu ceilalti si foarte ocupat, copilul isi va lasa obiectul preferat in valiza pentru momentele de proasta dispozitie.

-  Spuneti copilului ca acum, cand a crescut, si avand in vedere problemele pe care le ridica obiceiul sau (bolta palatina deformata, de exemplu), va trebui sa aiba in vedere despartirea de obiectul lui preferat sau incetarea sugerii degetului sau suzetei, in momentul in care se va simti pregatit pentru asta. Sustineti-I in eforturile sale, fiti alaturi de el si oferiti-i un cadou, ca pentru un copil mare. Acest gen de obicei dispare in general in mai putin de o saptamana, dar primele doua sau trei zile pot fi foarte dificile. Copilul trebuie sa doreasca sa se opreasca si sa aiba o motivatie foarte puternica.

Nu uitati ca are nevoie de acest obicei, deocamdata, pentru echilibrul sau. Lasati-i deci libertatea de a decide singur, din ziua in care se va simti destul de puternic sa renunte la acest ultim gand ascuns, al primei sale copilarii.

Cine este copilul de cinci ani si jumatate? Dezvoltarea simtului etic