Desi nici un studiu nu a pus vreodata in discutie influenta televizorului asupra dezvoltarii copiilor, micul ecran este acuzat de multe rele, atat de parinti, cat si de educatori. Replica cel mai des auzita este: "Copilul meu se uita prea mult la televizor, ce-i de facut?" In alte familii, copilul se uita la fel de mult la televizor, dar lucrul acesta nu deranjeaza pe nimeni -dimpotriva - televizorul face parte din distractiile obisnuite ale familiei. Si atunci, cum sa cuantificam acest «prea mult»? Exista oare o limita, dincolo de care copilul risca sa nu mai comunice cum trebuie cu anturajul? Dar daca problema ar fi fost abordata invers, daca sederea prelungita in fata televizorului este un raspuns la lipsa de comunicare...

Sa vedem ce spun cifrele. In Franta, copiii de cinci sau sase ani se uita la televizor, in medie, intre cincisprezece si douazeci de ore pe saptamana, de doua ori mai mult miercurea* si la sfarsitul saptamanii decat in celelalte zile. Cumulat, pe canalele existente, tanarului telespectator i se ofera saptamanal aproximativ nouazeci de ore de programe special concepute pentru el, compuse mai ales din desene animate. In Statele Unite, unde exista mai multe canale si programe pentru copii, atractive si variate, copiii de aceeasi varsta se uita la televizor intre douazeci si cinci si treizeci de ore pe saptamana, in medie cam patru ore pe zi. Este prea mult? Cu siguranta ca da, in cazul in care copilul este un g9s9118gd17cgp

spectator atent si asiduu, pentru ca timpul acesta este rapit de la alte activitati. Dar daca utilizeaza televizorul ca fond sonor in timp ce face altceva, asa cum se foloseste uneori radioul? Si daca deschide televizorul doar pentru ca nu are alt lucru mai interesant de facut? Si daca sta la televizor numai pentru ca aparatul este deja deschis atunci cand se intoarce de la gradinita? Studiile nu pot raspunde la intrebarile acestea simple, care arata cat de complexa este de fapt problema.
Televiziunea nu este rea prin ea insasi. Ea nu este decat o posibilitate: totul depinde de masura in care ne folosim de ea; face parte din viata noastra culturala si nu este pe punctul de a fi eliminata, deci trebuie sa invatam sa traim cu ea. A o avea sau nu, a privi sau nu la televizor, a limita sau nu acest obicei al copiilor sunt optiuni educative personale, asupra carora eu, ca psiholog, nu am mare lucru de spus; poate doar sa propun cateva teme de reflectare si sa dau cateva sfaturi celor care doresc sa limiteze utilizarea ei.

CALITATILE Sl DEFECTELE TELEVIZIUNII
Vom incerca sa trecem in revista pe scurt cateva lucruri privind televiziunea, chiar daca unele sunt cunoscute. Argumentele expuse pot fi discutate: in acest gen de dezbatere, nimeni nu are dreptate in totalitate, deci nu pot fi date verdicte.

■  Televiziunea este o sursa de informatii variate. Ea deschide copilului perspective spre lumea care il inconjoara - bineinteles, daca nu se limiteaza la a viziona doar desene animate. Problema este ca, pentru copilul de cinci ani, tot ce nu este program special destinat lui este greu de inteles si aproape imposibil de asimilat, datorita succesiunii prea rapide a informatiilor, vocabularului prea complicat, lipsei de referinte culturale etc. De asemenea, la aceasta varsta, copilul nu face intotdeauna bine deosebirea intre real si imaginar si are tendinta sa ia drept adevarat tot ceea ce vede sau aude la televizor. Acestea fiind spuse, un avantaj este totusi evident pentru educatori, de exemplu, si anume faptul ca un copil care se uita la televizor cunoaste mai multe cuvinte si intelege mai bine lumea decat cel care n-a facut-o niciodata. Lucrul acesta nu este decat un criteriu printre multe altele, iar mediul familial este la randul sau hotarator.

■  Televiziunea dezvolta vocabularul copiilor, nivelul lor de cunoastere a limbii si nivelul de intelegere. Lucrul acesta este important in familiile in care limba oficiala este a doua limba, dar si in mediile in care vocabularul folosit acasa este sarac, in raport cu cel invatat la scoala. Dar, atentie: a asculta nu inseamna a comunica. Copilul nu asimileaza vocabularul daca nu il si foloseste pentru a comunica.

■  Televizorul ii enerveaza pe copii, ii abrutizeaza, le oboseste ochii, ii face pasivi, dauneaza comunicarii familiale, provoaca tulburari de somn, banalizeaza pornirile vio­lente, furnizeaza o imagine negativa asupra lumii sau, dimpotriva, o imagine edulcorata si idealizata (totul depinde de ce anume vizioneaza copilul mai mult - emisiunile informative sau publicitatea), deturneaza copiii de la lectura, ii face sa se culce tarziu etc. Da - fara indoiala, toate aceste afirmatii sunt reale, insa nu din vina televiziunii. Incorecte sunt deciziile legate de folosirea televizorului, timpul petrecut in fata lui si alegerea emisiunilor pe care copilul le vizioneaza. Oare trebuie intr-adevar sa invinuim televiziunea cand copiii se culca tarziu si "pica din picioare" a doua zi la scoala, sau mai degraba parintii care nu stiu sa impuna copilului lor o ora rezonabila de culcare? Sau amenajarea necorespunzatoare a casei, care-i permite copilului sa asculte sau sa vada la televizor din patul lui?

■  Televiziunea este o buna baby-sitter, iar parintii nu ezita sa faca uz de ea. Oare este greseala televiziunii, a sistemului educational sau a societatii, faptul ca unii copii - mai ales cei din mediile modeste (statisticile confirma ca acestia sunt cei care petrec cel mai mult timp in fata televizorului) - nu au o alternativa mai atragatoare, interesanta sau distractiva in intervalul dintre plecarea de la scoala si intoarcerea parintilor de la serviciu? Copiii care pot sa aleaga intre televizor si un loc unde sa se distreze, sa joace fotbal, sa calatoreasca, sa asculte muzica, sa cante, sa manance, sa palavrageasca, sa picteze sau sa asculte povesti, in general nu ezita, optand pentru a doua varianta.

STITI SA VA FOLOSITI DE TELEVIZOR?
Fiecare parinte are metodele sale educative. Unii parinti vor prefera sa se lipseasca de televizor sau sa-l interzica total copilului de varsta scolara. Pe plan individual, aceasta inseamna o mai buna comunicare cu parintii si mai multe activitati comune: este formidabil, cu conditia ca micutul sa nu se simta exclus sau deosebit de ceilalti colegi, cu care nu poate discuta despre emisiunile pe care le-au vazut. Alti parinti au renuntat sa reglementeze folosirea televizorului. Alteori, pentru ca ei insisi stau mult in fata televizorului, pentru ca nu au mijloace sa ofere altceva copilului sau, mai mult, pentru ca vad in televizor un mijloc bun de educare si de invatare pentru copil, parintii chiar se bucura de existenta televiziunii. In fine, exista parinti - majoritatea - care penduleaza intre cele doua alternative: pe de o parte, le este teama ca televizorul sa nu devina un drog pentru copilul lor, pe de alta parte, le-ar placea sa primeasca unele sfaturi asupra modului in care ar putea dezlipi copilul de televizor, atunci cand exagereaza, lata cateva sfaturi pentru ei.

■  Sa le fiti un bun exemplu. Este foarte greu pentru copil sa paraseasca incaperea unde ceilalti sunt stransi in fata televizorului, uitandu-se la un program care pare pasionant. Daca vreti sa nu starniti curiozitatea copilului, mai bine nu deschideti televizorul, in orice caz nu inainte ca el sa fie culcat, sau dimineata, de indata ce ati coborat din pat.

■  Alegeti (sau ajutati-l sa-si aleaga) emisiunile potrivite. Aratati copilului programul de televiziune si explicati-i ca si dumneavoastra il cititi pentru a alege emisiunile care va plac. Cititi-i ceea ce il intereseaza si ajutati-l sa-si aleaga emisiunile pe care va putea sa le urmareasca in cursul saptamanii.

■  Uitati-va la televizor impreuna, atat la emisiunile lui, cat si la emisiunile dumneavoastra. Astfel veti putea sa vorbiti despre ele, sa faceti comentarii in timpul emisiunii si sa-i permiteti sa-si exerseze spiritul critic. Nu incercati insa sa-i impuneti preferintele dumneavoastra, considerand «nul» tot ce-i place lui! Prezenta dumneavoastra ii permite copilului sa discute despre veridicitatea sau caracterul cutarui sau cutarui personaj sau aventuri {"Crezi ca se poate intampla cu adevarat asa ceva? );\r\ toate cazurile, nu refuzati dialogul, pastrand insa o distanta fata de ceea ce tocmai a vazut.

■  Nu lasati ca televiziunea sa "fure" din timpul de comunicare familiala. Ecranul atrage ochiul si privirea, punand capat oricarei conversatii. De asemenea, televizorul nu trebuie sa fie prezent la masa, in afara unor cazuri exceptionale, in care fiecare isi ia cu el farfuria vizionand un program de interes pentru intreaga familie. De asemenea, nu sariti peste ritualul culcarii si nu refuzati copilul, daca doreste sa vorbeasca cu dumneavoastra, de teama sa nu ratati inceputul filmului.

■  Nu luati televiziunea drept o «a doua scoala», permitand copilului sa vizioneze numai emisiunile cu vocatie culturala. Televiziunea este un instrument de distractie, de placere. Puteti, de altfel, sa va folositi de ea ca de o recompensa, daca lucrul acesta vi se pare corect: " Vei putea sa te uiti la desenele animate dupa plimbarea prin parc", sau "dupa ce vei fi pus masa" sau "dupa ce ai facut dus" etc. Nu cred ca perspectiva unei emisiuni despre vechiul Egipt ar avea aceeasi eficacitate.

■  Impuneti regulile cu claritate. Copilul trebuie sa stie la ce emisiuni are dreptul sa se uite, in ce moment al zilei sau al saptamanii, cat timp etc. O regula clara este intotdeauna mai usor de acceptat decat o atitudine care variaza in functie de zile si de circumstante. Este foarte neplacut sa opriti televizorul in cursul unei emisiuni, asadar mai bine nu-l deschideti, in cazul in care copilul nu are timp sa se uite pana la capat; sau puneti lucrurile la punct cu claritate la inceputul programului si avertizati-l cu zece minute inainte de a opri televizorul pentru un anume motiv. La nevoie, puneti un ceas sa sune; cand suna, opriti televizorul.

■ Oferiti-i o alternativa. Nu cunosc nici un copil care ar prefera sa se uite la televizor decat sa faca o activitate placuta sau sa se joace impreuna cu tatal sau cu mama, sau pur si simplu in loc sa petreaca un moment impreuna, in doi, cu unul din parinti, la bucatarie sau in atelier, la mesterit. O replica de genul "Opreste televizorul si du-te sa-ti faci ordine in camera!" nu va avea mare succes, pe cand altele ca: "Am nevoie de tine sa ma ajuti sa prepar omleta - tu stii cum sa spargi ouale si sa le bati!", sau "Poti sa-ti iei revansa la domino?"au mari sanse sa mearga...


Astazi, cand multa lume are un aparat video, mi se pare mult mai usor sa rezolvati problema televiziunii. O emisiune interesanta, dar care se difuzeaza la o ora tarzie, poate fi inregistrata, iar pustiul nu mai este nevoit sa se culce tarziu. De asemenea, puteti sa imprumutati casete pentru el sau sa le inregistrati cu filmele lui preferate.

Calculatorul si jocurile video Dezvoltati-i spiritul stiintific Invatati copilul sa se hraneasca corect Invatarea cititului