Personalitatea viitorului adult se schiteaza in primii sase sau sapte ani de viata. Ambianta care domneste in camin si atmosfera in care se desfasoara viata familiala sunt hotaratoare pentru conceptia pe care copilul si-o formeaza despre existenta si pentru formarea caracterului sau. Activitatile zilnice pe care le desfasoara impreuna cu parintii si fratii lui sunt tot atatea experiente placute sau neplacute care contribuie la formarea personalitatii copilului. Experientele fericite ii vor da incredere in viitor; cele neplacute il vor lasa sa creada ca lumea este rea si neprimitoare.
Parintii sunt primul model pe care il urmeaza copilul. Daca simte afectiunea parintilor, copilul va fi capabil sa arate afectiune si altora, la randul sau. Daca este criticat pentru ceea ce este, insusindu-si criticile, va fi afectat de gandul ca nu este cum ar trebui sa fie. Isi va aprecia propria persoana in functie de aprecierile celorlalti si va fi capabil sa se linisteasca daca parintii sai isi pastreaza calmul, fermitatea si increderea in confruntarea cu temerile copilului. h2f955ht59cmh
Toti parintii stiu lucrul acesta mai mult sau mai putin, dar trecerea la fapte cere eforturi suplimentare. Ii spuneti copilului: "Linisteste-tel", in timp ce dumneavoastra insiva v-ati intors acasa enervat dupa o ora de aglomeratie pe strada; ii pretindeti sa nu se certe cu fratele lui, in timp ce dumneavoastra va certati zilnic cu sotul. V-ati dori un copil perfect, dar este mai important sa-i oferim o copilarie care-l va fortifica si il va pregati pentru tot restul vietii sale. Lucrul acesta este cu atat mai greu cu cat noi insine suntem afectati de conflictele si dificultatile propriei noastre copilarii.

ACORDUL DINTRE PARINTI
Conflictele repetate intre parinti sunt unul dintre lucrurile cele mai dureroase si mai distrugatoare pentru copii. Cand conflictele privesc viata conjugala, trebuie sa le discutati intre patru ochi, deci nu in prezenta copiilor. Niste adulti responsabili n-ar trebui sa lase ca problemele lor personale sa perturbe grav si durabil ambianta generala a caminului. Exista un timp pentru discutarea problemelor (care poate astepta un moment mai favorabil) si un timp pentru viata de familie, cea mai calduroasa si calma cu putinta.
In cazul in care exista conflicte asupra modului de crestere a copiilor, este mai bine, si in cazul acesta, sa discutati problemele la rece, in lipsa lor. Pentru a-i imprima unui copil ceea ce credeti ca este un comportament "bun" (politetea, atentia acordata altora, curajul) este nevoie de consecventa, deci este necesar ca parintii sa se sustina reciproc. Parerile divergente ale parintilor vor fi o sursa de confuzie pentru copil. Lucrul acesta este cu atat mai important pentru marile principii educative. Daca dumneavoastra pledati pentru metoda dura, iar sotul pentru indulgenta... discutati lucrurile acestea intre dumneavoastra si ajungeti la un acord, ca intre adulti responsabili, dar nu exact in momentul cand copilul s-a trezit pentru a treia oara noaptea, sau cand refuza spanacul.
De asemenea, trebuie sa va puneti de acord in legatura cu ceea ce "nu" vreti sa spuna. Este oare un cuvintel ca oricare altul, sau este un cuvant care are un sens adevarat si asupra caruia, pentru ca il folosim cu precautie, nu mai revenim? Nu este nimic mai rau pentru autoritatea parintilor decat situatia in care parerile, intentiile lor sunt divergente. Este mai bine sa spuneti: "Nu sunt de acord sa mergi cu bicicleta pe strada, si stii asta, dar pentru ca tatal tau ti-a dat permisiunea, du-te, insa fii foarte atent", sau, dimpotriva: "Mama ta ti-a spus deja nu, este inutil sa vii sa ma intrebi pe mine, sperand ca iti voi spune da", decat sa faceti o scena in fata copilului acuzandu-va reciproc de iresponsabilitate sau de supraprotectie. Astfel, copilul va sti ca sunteti diferiti, ca parerile dumneavoastra pot fi opuse, dar ca va respectati si ca va prezentati in fata lui facand front comun. Cand aveti ocazia, discutati intre dumneavoastra, stabilind daca are sau nu dreptul sa mearga cu bicicleta pe strada si in ce conditii. De asemenea, o atitudine dezastruoasa consta in a face front comun cu copilul, impotriva celuilalt parinte: "iti dau voie, dar nu-i vom spune tatei, pentru ca nu este de acord."
Nu va asteptati sa fiti de acord in orice problema. Doi indivizi diferiti nu pot reactiona ca si cum ar fi unul singur. Chiar si un singur individ poate reactiona diferit in zile diferite: totul depinde de dispozitie, de stres, de ambianta. Pe cand doua persoane... A fi mereu in acord perfect este o utopie. Asadar, nu va petreceti mai mult timp mustrandu-va sotul, decat copilul! Unul dintre parinti poate suporta zgomotul, celalalt nu. Unul permite copilului sa manance in masina, daca nu face firimituri, iar celalalt nu. La bunici, copilul poate manca in fata televizorului, ori poate sari in pat, dar nu si acasa. Diferentele acestea nu sunt pagubitoare; dimpotriva, educatia copilului nu are decat de castigat, invatand ca toti suntem oameni, diferiti si schimbatori. In final, copilul va invata o regula fundamentala de comportament: evita sa faci altuia ceea ce-l deranjeaza in mod special. Or, fiecare este deranjat de lucruri diferite. Copilul poate intelege aceste aparente incoerente si le poate depasi foarte bine, daca simte ca parintii lui se respecta unul pe celalalt si se sustin reciproc in sarcina lor educativa.

TENSIUNILE
O ambianta dezastruoasa se poate instala pur si simplu din cauza tensiunilor pe care fiecare le acumuleaza in afara caminului si-i face pe ceilalti sa le suporte: un tata iritabil si surmenat, care nu se gandeste, intorcandu-se acasa, decat sa se aseze linistit in fotoliu, cu ziarul in mana; o mama epuizata, pe care acumularea problemelor o fac indisponibila; copii enervanti, scandalagii si care cer mereu cate ceva, cu atat mai insuportabili cu cat nu vor primi atentia pe care o solicita. Toata lumea sufera de pe urma acestei probleme, dar copiii sunt distrusi. In vagoanele din metroul din Philadelphia, niste afise mari spun: "Atentie la ce spuneti - copiii dumneavoastra va cred". Urmeaza diferite replici parintesti clasice: "Daca nu termini, te las aici", "Esti intr-adevar rautacios", "Daca as fi stiut ce ma asteapta, n-as mai fi vrut copii", "Cu ce am gresit ca am asemenea copii?", "Daca nu te potolesti, il chem pe controlor, care te va baga la inchisoare", "Abia astept sa incepi gradinita, ca sa scap de tine"e\c.
Uneori este necesar sa faceti bilantul, sa va rezervati timp, sa va ganditi si sa vedeti ce puteti schimba in viata dumneavoastra cotidiana: ce sarcini menajere puteti da altuia? Cum puteti fi ajutat pentru a castiga timp? Oare ce tehnici de relaxare va pot ajuta sa va lasati grijile la usa si, dupa cateva minute de destindere, sa va regasiti zambetul si bucuria de a fi impreuna cu familia dumneavoastra?


Copilul - la orice varsta, dar cu atat mai mult cand este mic - are nevoie de o structura familiala solida, de o atmosfera calma si de supunere. Regulile pe care le stabiliti de comun acord il ajuta sa se simta in siguranta, iar placerea de a fi impreuna face ca limitele impuse sa fie suportabile. Parintii, ca si copiii, au drepturi si datorii, care pot fi discutate impreuna, atunci cand se iveste ocazia. Structura aceasta democratica, cladita pe fermitate si respect este, dupa avizul tuturor specialistilor, cea care raspunde cel mai bine nevoilor copilului si reduce la minimum nivelul tensiunilor si al conflictelor. Parintii le arata copiilor, prin exemplul personal, ceea ce doresc de la ei si se straduiesc sa mentina in camin o atmosfera de incredere, de caldura si de toleranta. Ei nu fac atat "pentru" copiii lor, ci "impreuna cu" ei. De asemenea, fara sa-i forteze sa fie prematur autonomi, trebuie sa le respecte personalitatea si sa le acorde o marja de libertate.

Calculatorul si jocurile video Cine este copilul de cinci ani? Invatarea cititului Copilul se uita prea mult la televizor