o2p2415om68dsk
Cazul banal al copilului care se trezeste noaptea, cheama, se scoala sau se strecoara in patul parintilor a fost deja indelung discutat in ceea ce-i priveste pe copiii mai mici. Nici o schimbare radicala nu are loc la aceasta varsta. Nu ne vom opri decat la ceea ce apare nou acum. De fapt, se intampla frecvent ca un copil, care dormea in general bine, sa capete obiceiul, intre patru si cinci ani, de a veni in patul parintilor sai. Fara indoiala ca nu exista copil care sa nu se fi trezit intr-o noapte sau alta si sa nu fi incercat sa atraga atentia parintilor sai. Comportamentul acesta nu poate fi considerat o problema decat daca se instaleaza ca obicei, pentru ca astfel afecteaza odihna parintilor, intimitatea lor, dar si buna dezvoltare a copilului.

CAUZELE ACESTOR TREZIRI
Este bine sa vegheati asupra acestei probleme, pentru a elimina cauzele fizice ale trezirii, daca ele exista: dificultati respiratorii, durere, uscaciunea aerului, exces de caldura etc. Numai dupa aceea este bine sa va ganditi la motivele psihologice care-l fac pe copil sa se trezeasca. Dincolo de pretextele invocate ("Mi-e sete", "Am avut un vis urat", "Mi-e foame", "Nu-mi mai este somn", "Nu-mi mai gasesc ursuletul" etc), incercati sa va dati seama ce se intampla cu el. Trezirile de peste noapte, la varsta aceasta, sunt provocate in general de dorinta de apropiere fata de parinti. Cauza poate fi o rivalitate intre frati, de exemplu. Copilul, gelos pe rivalul sau (frate sau sora) se scoala noaptea, reusind atunci sa obtina atentia si afectiunea parintilor sai doar pentru el. Alti copii procedeaza astfel pentru ca nu-si vad destul parintii peste zi si obtin astfel privilegiul apropierii care le lipseste. Este important deci sa determinati cauza acestor treziri nocturne, pentru a putea raspunde adevaratei cereri a copilului. Acest lucru nu este intotdeauna usor. Ele pot fi expresia conflictelor interioare constiente, cu care copilul este confruntat, ca orice copil de varsta sa. Daca insa nu reuseste sa faca fata singur acestei situatii, trebuie sa-l ajutati (sau sa-l ajute un psiholog).
Un alt motiv pentru care se trezeste copilul noaptea este tot gelozia dar, de aceasta data, fata de parintii sai, cuibariti impreuna in acelasi pat, in timp ce el este singur in patul lui. Pentru a-i separa, el dispune de mai multe solutii: fie sa-l atraga pe unul dintre ei in camera sa si sa-l pastreze acolo cat mai mult timp posibil (unii parinti chiar adorm in camera copilului), fie sa vina sa se cuibareasca intre ei. Daca patul parintilor nu este ocupat decat pe jumatate, locul lasat gol este si mai atragator.

A IMPARTI PATUL CU PARINTII
Patul parintilor este cald, intim, linistitor. Copilul are impresia ca doarme mult mai bine aici decat in al sau. Unii parinti il accepta ocazional, de exemplu, cand copilul este bolnav sau atunci cand sunt prea obositi ca sa-l trimita in camera lui. Altii insa si-au facut din lucrul acesta un obicei. Nu cred ca acest lucru este un obicei bun. De fapt, in patul parintilor nu intalneste numai mirosul placut care linisteste, dar si toate fantasmele intimitatii lor. La varsta aceasta, copilul isi pune multe intrebari pe care nu vi le marturiseste neaparat. El se intreaba si ar vrea sa stie ce fac parintii in patul lor, in afara de somn. Atunci, se duce sa vada. Este gelos pe sentimentele de indragostiti pe care parintii le manifesta prin anumite gesturi, si din care este exclus. Despre aceste probleme privind viata trebuie sa-i raspun­deti ziua, explicandu-i clar ce aveti de spus. Curiozitatea copilului nu trebuie, in nici un caz, sa interfereze cu intimitatea parintilor sai. Acest comportament risca sa faca din copilul dumneavoastra un copil dependent si anxios. Or, societatea noastra are nevoie de oameni independenti si puternici. Ea asteapta de la fiecare individ sa fie capabil sa doarma singur in patul lui, chiar daca este uneori dificil si nedrept.

A IMPARTI PATUL CU UN SINGUR PARINTE
Problema este putin diferita atunci cand copilul traieste, provizoriu sau permanent, cu un singur parinte. In cazul acesta, impartind patul cu tatal sau cu mama sa, copilul cauta sa inlocuiasca parintele absent. Mesajul ar putea fi astfel tradus: "lata, pot sa-ti tin companie asa cum tata (sau mama) o facea. Amandoi formam un cuplu. Nu ai nevoie de nimeni altcineva."
Lasandu-I sa creada lucrul acesta, permitandu-i deci sa ocupe locul liber, se poate crea o confuzie grava in mintea lui, confuzie care sa-i compromita dezvoltarea. Patul parintilor nu trebuie sa devina si patul copilului, chiar daca acolo ramane un loc liber. O lege nescrisa spune ca un baietel sau o fetita nu poate face un "cuplu" cu tatal sau mama sa, nici sa inlocuiasca parintele absent. Lucrul acesta trebuie spus cu claritate, pentru ca fiecare sa-si regaseasca locul sau in familie si in propriul sau pat. Copilul trebuie sa stie ca este iubit, dar iubit ca un copil. CE-I DE FACUT?Unii parinti, din motive cu totul personale, il vor accepta totusi pe copil in patul lor, asa cum se obisnuia in alte vremuri sau cum se obisnuieste in unele tari si astazi; obiceiul trebuie abandonat, insa, spre varsta de patru ani. Parintilor care nu vor sa le formeze copiilor acest obicei, le sugeram doua tehnici.
■  Rezolvati problemele in timpul zilei
Nu se discuta despre reproducerea umana la ora trei dimineata, compensand, la aceasta ora, lipsa de timp consacrata copilului sau incercand sa intelegeti motivele geloziei sale. Toate acestea trebuie facute ziua, in liniste.
Unii copii mai tematori au nevoie sa fie linistiti, asigurandu-i de dragostea pe care Ie-o purtati. Un alt lucru util pe care-l puteti face ziua este sa amenajati camera (sau coltul) copilului, in compania sa, pe gustul sau. Ii va face mai multa placere sa doarma intr-o camera in care sa-si aleaga el desenele agatate pe pereti, culoarea asternutului de pat si locul jucariilor din plus.
In fine, trebuie sa stiti ca teama de a dormi singur este reala. Prea multi parinti se gandesc, pe nedrept, ca fratii si surorile dorm mai bine in camere separate. Pentru un copil unic, este suficient, deseori, sa lasati pisica sau cainele sa doarma la picioarele copilului, pentru a rezolva problema.

■  Ce puteti face noaptea
Din nefericire, nu exista nici o alta solutie decat sa trimiteti cu fermitate copilul in patul sau. Parintii care sunt capabili sa faca lucrul acesta chiar si intr-un mod mai putin placut, asa incat copilul sa nu o ia de la capat, sunt sfatuiti s-o faca. Puteti spune copilului: "Noaptea este facuta ca sa dormi", "Fiecare trebuie sa doarma in patul lui", sau "Noaptea, tata apartine mamei, iar mama, tatalui", sau orice altceva care se refera la acelasi lucru, dar trebuie sa o spuneti clar si ferm. O data convins - si va fi, daca actionati astfel - ca nu are nimic de castigat daca vine la dumneavoastra in pat, va inceta sa o mai faca. Daca insa va lasati induplecat la a treia tentativa a copilului, veti pierde batalia, iar copilul va invata ca este suficient sa insiste putin pentru a obtine ce vrea. Nu-I auziti cand vine? incuiati usa camerei, sau legati un clopotel la usa. De asemenea, puteti felicita copilul atunci cand se comporta ca "unul mare, capabil sa doarma toata noaptea in patul lui" (desi, "cei mari" nu dorm singuri), dati-i o mica recompensa sau aratati-i cat de mandru sunteti de el.
Unii copii au adevarate insomnii; daca este si cazul copilului dumneavoastra, problema se rezuma la a-l convinge sa se joace linistit in patul lui, asteptand sa-i vina somnul, decat sa vina sa va trezeasca.


Daca nu reusiti sa rezolvati problemele de somn ale copilului, daca vi se pare ca ati incercat totul fara succes si daca lucrul acesta incepe sa va dauneze sanatatii si vietii dumneavoastra de cuplu, nu ezitati sa consultati un psiholog. Problemele acestea de somn sunt dintre cele mai frecvente. Este mult mai bine sa procedati astfel, decat sa dati copilului, sau sa luati dumneavoastra insiva, somnifere.

Despre moarte Este sensibil Cine este copilul de patru ani ?