Cu totii am vrea sa ne vedem copiii fericiti, inocenti, la adapost de contactul cu suferinta si cu moartea, care ne inspaimanta si pe noi. Copilul aude insa, peste tot, de moarte. El se joaca de-a razboiul si omoara - "Pac! Pac!" - pe adversarii sai, care raman un moment nemiscati, apoi se ridica spunand: "Am inviat, ca nu mai sunt mort." Se uita la televizor, unde moartea este omniprezenta -in jurnalele de stiri, dar si in filme. Asculta basme, unde capcaunii ii mananca pe copilasi, copiii sunt orfani si batranii regi, lipsiti de urmasi, "simt venindu-le moartea". El isi vede murind pestisorul sau cobaiul, insectele cu care se joaca si florile pe care le culege. Chiar si bunicii lui poate ca nu mai exista.
Se poate spune, intr-adevar, ca moartea, la orice varsta, face parte din viata omului in general, deci si a copilului. Copilul nu intelege ce este moartea, si, chiar daca nu pune intrebari, uneori simte ca acest lucru va tulbura. In acest caz, gasiti ocazia potrivita (aceste ocazii sunt numeroase) si provocati-l la o discutie despre moarte. t5k2310tt77nnl
CUM SA VORBITI DESPRE MOARTE?
Cat mai natural puteti si, pe cat posibil, fara ca micutul sa simta tulburarea dumneavoastra. Copilul are nevoie de informatii simple, concrete si linistitoare. Bunica nu "a plecat in calatorie pentru multa veme", pisica nu "a zburat undeva, departe": au murit, si atat... Pentru copil, fara explicatii, fantasmele nascute de imaginatia lui sunt mai nocive decat adevarul insusi. Spuneti deci adevarul, fara sa intrati neaparat in detalii si fara sa evitati intrebarile exacte; explicati copilului propriile dumneavoastra conceptii religioase sau filozofice, daca lucrul acesta va ajuta, dar delimitati clar ideile mistice de realitate: "O data mort, nu mai revii niciodata pe pamantul acesta sub aceeasi forma, dar eu, care sunt crestin (musulman, budist, evreu etc), cred ca..."
Trebuie sa stiti ca, la varsta aceasta, copilul nu intelege nelinistile dumneavoastra legate de batranete sau de moarte. Pentru el, moartea este deseori conceputa ca reversibila (ceea ce este, de asemenea, mai mult sau mai putin adevarat si in cazul unor religii). El se teme, mai mult decat de moarte, de o eventuala despartire de dumneavoastra, de singuratate, de lipsa de dragoste si protectie. CE SA-I SPUNETI?■  Ce este moartea? Este o stare in care nu mai misti, nu mai gandesti, nu mai suferi. Ea inseamna un somn foarte profund, dar in care nu mai respiri si din care nu te mai trezesti, intrebari mult mai precise pot fi puse despre sicriu, cimitir sau incinerare, mormant sau ritual. Copilul are nevoie, in cazul in care o persoana apropiata a decedat, sa i se spuna ca nimic din ceea ce a facut sau a gandit nu a putut fi - direct sau indirect - cauza acestei morti.

■  Cand mori? Nimeni nu stie, dar, asa cum spunea foarte bine Francoise Dalto, "cand ai terminat de trait - or nici unul dintre noi n-a terminat inca de trait, nu-i asa?"

-  De ce se moare? Convingerile religioase ale fiecaruia modifica, bineinteles, raspunsul, in mare, moartea exista pentru ca numai astfel viata poate continua si progresa. Viata n-ar exista fara moarte. De altfel, tot ce traieste (plante, animale, oameni) moare intr-o zi. Dar, traim pentru totdeauna in inimile celor pe care-i iubim si care ne iubesc.

REPLICI PE CARE COPILUL NU TREBUIE SA LE AUDA:

- Ma omori cu intrebarile tale!
- Daca ramai in frig, vei muri!
- Este moarta de suparare.

-  Voi muri de rusine daca continui asa!
- Bunicul ne-a parasit.
- Dumnezeu ii ia pe cei mai buni ca sa-i aiba aproape de El.
- Fii curajos, nu plange!

Cine este copilul de patru ani si jumatate? A fabula sau a minti? De ce, de ce, de ce? Cine este copilul de patru ani ?