Parintii au deseori o viziune romantica asupra familiei pe care o construiesc. Ei ar vrea ca odraslele lor sa fie cei mai buni prieteni din lume, sa se sustina unul pe altul, sa se destainuie unul altuia si sa se joace frumos impreuna. Oare au uitat propria lor copilarie? Adevarul este ca fratii si surorile, mai ales cand sunt mici, se cearta destul de des. Chiar daca este o rivalitate normala, incercati sa le explicati ca nu este cel mai placut mod de a trai.
CAUZELE RIVALITATII
Fiecare copil ar vrea sa aiba numai pentru el toata dragostea si atentia parintilor sai sau, oricum, sa aiba mai mult decat fratii si surorile sale. Deseori, ei actioneaza pe principiul "totul sau nimic". Daca un copil incepe sa creeze probleme parintilor, o data cu nasterea unui fratior, o face pentru a primi tot atata atentie ca si nou-nascutul, sau, cel putin pentru a nu o pierde pe cea pe care o avea pana atunci numai pentru el. Daca are impresia ca nu primeste destula atentie fiind cuminte si ascultator, orice copil va incerca sa o capete opunandu-se mereu, sau sculandu-se noaptea. b9z2724bm61yov
Alaturi de aceasta principala cauza a rivalitatii dintre copii (dorinta de a fi cel mai iubit), se intalnesc frecvent alte doua cauze: lupta pentru intaietate si lupta pentru posesiune. Cel mare intelege sa aiba cateva privilegii datorate varstei, inaltimii si pozitiei sale. Uneori insa el abuzeaza de acestea, pentru ca nu cumva sa-l ignore cineva. Fratele mai mic, care gaseste situatia aceasta foarte nedreapta, incearca sa dovedeasca faptul ca poate fi la fel de puternic, sau la fel de bun.
Fiecare are armele lui: micutul sacaie, cel mare loveste... si se cearta. Cat despre rivalitatea pentru posesiune, va veti convinge de importanta ei auzind cat de des spun copiii: "Este a mea", "Si eu, de ce nu am asa ceva?", "Vreau partea cea mai mare", "El a avut mai multe jucarii decat mine la aniversarea lui", "Da-mi-le inapoi...", sau "Mama, el mi-a luat culorile..." etc.

ATITUDINEA PARINTILOR
Anumite gesturi ale parintilor, anumite metode educative intaresc rivalitatea intre copii, in timp ce altele vizeaza sa o atenueze. Nu voi reveni asupra metodelor care au fost expuse in articolele precedente, dar voi aminti totusi, aici, anumite reguli.
■  Evitati comparatiile intre copii. Nu numai ca nu-i incurajati sa se comporte mai bine, dar veti reusi sa cresteti rivalitatea dintre ei. Este mai bine sa felicitati fiecare copil pentru ceea ce face bine si sa-l tratati pe fiecare dupa caracterul sau dupa performantele sale, ca si cum ar fi un copil unic (ceea ce de fapt este, in sensul ca nu exista inca unul la fel).

■  Nu incercati sa fiti perfect, dand fiecaruia acelasi numar de cadouri, exact aceleasi drepturi, sau acelasi numar de capsuni etc. Nu veti reusi sa va descurcati, iar copiii vor gasi oricum ceva ca sa se simta defavorizati in raport cu ceilalti. Dati fiecaruia atat cat are nevoie, tinand cont de gusturi si de interese, fara sa va simtiti vinovat. Incurajati-l pe fiecare sa-si dezvolte propria sa personalitate.
■  Fixati reguli clare. "Nu scotociti in dulapul celorlalti", "Cereti, inainte de a imprumuta ceva" etc, si vegheati ca regulile sa fie respectate, chiar si de cei mai mici. Amenajati spatiul de asa natura incat sa evitati, pe cat posibil, nasterea disputelor: un lacat mic montat pe dulap poate elimina eternul subiect de cearta.
■  Favorizati cooperarea. Dati copiilor sarcini pe care sa le indeplineasca impreuna. Daca reusesc fara sa se ciondaneasca, felicitati-i. Invatati-i sa-si rezolve conflictele gandind ei insisi solutii, altfel decat sa tipe sau sa-si smulga din maini jucariile.
FITI UN BUN EXEMPLU PENTRU COPIL
Asa cum am mai spus deja, copiii sunt educati-l0% prin discursul care li se tine si 90% prin propriul exemplu. De asemenea, este preferabil ca, inainte de a incerca sa-i invatati sa-si rezolve conflictele "ca cei mari", sa va asigurati daca nu cumva vi le rezolvati pe ale dumneavoastra "ca un copil". Oare modul in care va purtati cu sotul, sau cu soferul care va ocupa locul de parcare este cel pe care ati dori sa-l adopte si copiii dumneavoastra? Este greu sa cereti copiilor sa-si stapaneasca impulsurile nervoase, daca dumneavoastra insiva reactionati cu violenta (fizica sau verbala), facand reprosuri sau chiar razbunandu-va... Cum sa le explicati atunci ca a lovi sau a tipa este un act de slabiciune?

Despre moarte Este sensibil Petrecerea timpului Trezirile nocturne