Nu vom vorbi aici despre bolile grave sau cronice, care-l imobilizeaza vreme indelun­gata pe copil sau care necesita spitalizarea sa, ci de infectii usoare care afecteaza, atunci cand se produc prea des, viata copiilor, dar si a parintilor.
In general, bolile au o componenta psihologica ce nu trebuie subestimata. De fapt, bolile raman in memoria copiilor nostri foarte bine intiparite. Caldura patului in care putea sa doarma, in timp ce fratii si surorile, putin gelosi, trebuia sa mearga la scoala, regimul piure-jambon; prezenta atenta si exclusiva a mamei... Iata niste privilegii interesante. Copilul bolnav devine, intr-un anume fel, foarte important. Fiind in centrul preocuparilor anturajului, nu are oare o pozitie de invidiat? Toate acestea fac parte din ceea ce psihologii numesc "beneficii secundare", adica orice copil "castiga" ceva fiind bolnav.

BENEFICII SECUNDARE p2l9811pe97dgj
Acest "castig" poate fi pur si simplu o sursa de placere si partea frumoasa de amintiri. Copilul bolnav se intoarce in timp la bebelusul care era ingrijit, asistat, manipulat. Adeseori, aceasta metoda este indispensabila copilului, si raspunde unei nevoi profunde-nevoia de repaus. Cel mai des, aceasta perioada va fi urmata de o noua etapa de progrese importante.
Boala produce o ruptura in viata cotidiana a copilului. Avand mai mult timp de liniste si de gandire, el vede viata desfasurandu-se in jurul sau si constata ca "spectacolul continua" chiar si in absenta sa, la scoala ca si acasa. Situatia poate deveni o sursa importanta de intrebari, dar si prilej de maturizare; ea ar putea fi tradusa prin: "Asa, deci, nu sunt in centrul lumii si ea se poate misca si fara mine..."
Se intampla insa ca beneficiile secundare sa aiba o pondere importanta. Copilul descopera ca a fi bolnav este ceva interesant: el mobilizeaza atentia mamei sale si este alintat, i se ofera mici cadouri, nu mai este certat, nu mai este obligat sa manance spanac, este lasat sa se uite la televizor... Este mai placut decat sa fii sanatos, asa incat copilul va sfarsi prin a-si accentua micile simptome (durere in gat, durere de burta etc.) pentru a regasi starea de bolnav.
Mama joaca un rol important pentru modul in care copilul va traversa perioada, insa uneori, chiar si comportamentul ei este ambiguu. Pe de o parte, boala aceasta o deranjeaza: o impiedica sa lucreze normal, dezorganizeaza viata casei, o nelinisteste si tulbura imaginea ideala a copilului in plina forma, dinamic si cu obrajii rosii. Pe de alta parte insa, boala copilului ofera si mamei beneficii secundare: nu va juca ea pe langa copil rolul minunat al mamei care il ingrijeste si il alinta pe micutul ei, in intregime al ei? Ea va regasi placerea contactului, a apropierii de bebelusul care depindea total de ea. SOMATIZAREACuvantul acesta ascunde o idee simpla: copilul, prea mic pentru a-si exprima fricile sau nelinistile, le traduce in limbajul corporal. Cu totii am avut confirmarea faptului ca psihicul are efect asupra fizicului, cel putin o data in viata, atunci cand ne-a chinuit o durere de burta, in dimineata dinaintea unui examen sau ni s-a pus un nod in gat in momentul luarii cuvantului in public. Exista chiar si expresii comune care exprima acest fenomen: "Eram bolnav de teama", "Am vomat de frica", "intamplarea aceasta ma imbolnaveste" etc. Copilul este, in general, inconstient si incapabil sa inteleaga singur ceea ce se intampla cu el pe plan psihologic- fie ca este gelozia fata de un frate mai mic, nelinistea provocata de un adevar pe care-l ascunde, frica de gradinita sau impresia ca nu este iubit suficient. Ceea ce nu poate spune in cuvinte va exprima corpul sau prin anumite semne - cuvintele corpului.
In cazul acesta, fenomenul nu va inceta decat in momentul in care copilul se va simti "auzit" si inteles. Medicul sau psihologul ii poate ajuta pe parinti sa inteleaga ceea ce "spune" copilul in felul sau. Medicamentele pot suprima simptomele, dar nu vor atinge cauzele, si aceeasi boala va reveni. Unii copii fac astfel otite repetate, dorind, fara indoiala, sa li se spuna un lucru pe care urechile lor il asteapta. Altii isi fac rani si cucuie intr-un ritm anormal, iar altii se plang regulat de dureri de burta, fara ca medicul sa gaseasca o cauza precisa. Ar fi gresit sa credeti ca acesti copii sunt niste mincinosi: suferinta lor, fizica si psihica, este reala si cere sa fie auzita.

ATITUDINEA PARINTILOR
Cum va comportati deci cu copilul atins de o boala usoara? lata cateva sfaturi. Veti gasi altele in articolul: "Este sensibil". Nu uitati ca bolile copilariei - mai rare si mai scurte fata de cum erau altadata - pot si ar trebui sa faca parte din amintirile frumoase.
■  Explicati copilului, prin cuvinte simple, de ce anume sufera si ce se petrece cu corpul sau. Cand stie ca un microb periculos a patruns in organism, dar ca trupul lui se apara, ajutat de medicamente, si ca de aceea are febra, se simte deja mai bine...

■  Ajutati-I sa-si foloseasca puterea pe care o are asupra corpului sau. Sanatatea este o stare care se poate invata. Se va debarasa mai repede de boala sa daca se gandeste ca trupul sau este capabil sa se apere, daca nu este obsedat de "bubele" lui si daca se gandeste la ceva frumos care va urma dupa ce s-a insanatosit.

■  Sa nu sufocati copilul protejandu-l si nici sa nu-l tratati ca pe un lucrusor fragil si delicat. Fraze ca: "Daca nu pui caciulita vei face din nou otita", ori "Nu sta in curent, ca o sa racesti", repetate zilnic, devin adevarate chemari spre boala. De ce sa nu spuneti mai bine: "Stiu ca nu vei raci, pentru ca esti cu adevarat voinic, dar cred ca te vei simti mai bine cu caciulita aceasta rosie, care-ti vine atat de bine". Este inutil sa amintesc faptul ca nu curentii de aer il imbolnavesc pe copil, ci "capturarea" unui virus.
De asemenea, nu are rost sa va inspaimantati si sa anuntati doctorul la cel mai mic stranut sau la o banala durere de burta. Mai bine ajutati copilul sa capete incredere in el: "Poate ca ai racit putin, dar cum esti foarte puternic, corpul tau se va debarasa foarte repede de raceala, daca nu te gandesti prea mult la ea."
■  Nu insistati asupra aspectelor placute ale bolii, asociind-o cu lucrurile agreabile (cadouri, atentii etc). Trebuie sa recompensati sanatatea, si nu boala; de ce sa nu oferiti un cadou copilului felicitandu-l ca nu a fost bolnav atatea saptamani sau atatea luni? Acest gest il va stimula sa se mentina in forma! ■  Dati-i un bun exemplu personal. Copilul imprumuta deseori comportamentul parin­tilor sai. Va avea tendinta evidenta de a se complace in boala sa daca unul din parinti (sau amandoi) se plange deseori ca nu se simte bine, sau isi petrece mult timp la medici; si cade la pat la cea mai mica raceala. Dimpotriva, exemplul indivizilor sanatosi, care "nu dau ascultare" micilor indispozitii, ci le trateaza ca pe niste intamplari minore ale existentei, vor influenta copilul in mod pozitiv.

-  In cazul anumitor boli cronice, care necesita o supraveghere permanenta, parintii au uneori tendinta sa nu mai vada in el decat bolnavul. Ei risca, identificandu-se cu boala sa si proiectand asupra lui nelinistea lor, sa-l handicapeze in cele din urma pe plan psihologic. O protectie exagerata, anxioasa, poate in timp sa faca mai mult rau decat boala insasi.

VIROZELE
Intre nastere si patru ani, copilul face mai mult de patruzeci de atacuri virale de toate felurile, dintre care cea mai cunoscuta este rino-faringita. Nu exista nici un tratament eficace: medicina stie doar sa "amelioreze durerile", asteptand sa treaca totul de la sine. Recurgerea la antibiotice nu este necesara decat in caz de complicatie infectioasa (otita, bronsita etc.), ceea ce, din nefericire, se produce deseori. Bebelusii care traiesc in colectivitate fac aceste boli mai precoce, mai des si mai intens, pentru ca sunt in contact aproape permanent cu virusii. Ceilalti copii le fac mai tarziu. La un moment dat, toti copiii si-au dezvoltat suficient imunitatea si devin mai putin sensibili la virusii din mediul inconjurator. Din momentul acela, copilul se va imbolnavi mai rar.

Divort si separare Temerile copilului Trezirile nocturne