Copiii iau contact cu lumea exterioara folosind mult pipaitul. De aceea, le este adesea destul de greu sa-si urmeze rabdatori parintii intr-un muzeu sau intr-un magazin unde nu trebuie "sa atinga nimic". O statuie, o jucarie, sau orice alt obiect nu este corect perceput de copil doar cu ajutorul vazului. El simte nevoia sa-l pipaie. Exista, din aceasta cauza, muzee speciale pentru copii, pe care americanii le numesc dragut "please-touch-museums".
Mana este pentru copil o unealta privilegiata de explorare, de descoperire si de evaluare a fiecarei noi experiente. Fiinta umana are mult de castigat din folosirea acestui simt, dar, din pacate noi, adultii, am pierdut o mare parte din aceasta minunata sensibilitate tactila. Crescand, pipaitul devine adesea un gest tabu, fiind inlocuit cu o simpla privire. Pentru redobandirea acestui pretios simt, in unele tari adultii urmeaza cursuri de pipait... t8y3623tu91dvu
Lasati copilul asadar sa se foloseasca de mainile sale atat cat doreste si nu-l faceti sa creada ca lucrul acesta nu este compatibil cu anturajul. El poate picta cu degetele, dar nu neaparat pe peretii holului! Un mod de exersare a sensibilitatii sale tactile consta in jocul de-a "recunoaste cu degetele": copilul trebuie sa deosebeasca obiectele ascunse intr-un sac sau sa recunoasca o persoana dintr-un grup etc. Toate jocurile in care copilul trebuie sa-si tina ochii inchisi sau legati il ajuta sa-si dezvolte simtul tactil.

PLIMBAREA DEGETELOR
Ca sa mergeti mai departe, fabricati un fel de tablou ce trebuie descoperit, pe care copilul se plimba cu degetele. Jocul acesta il ajuta pe copil sa se concentreze asupra sim­tului pipaitului, dar antreneaza de asemenea si limbajul, daca ii cereti sa descrie plimbarea.

Copilul se poate juca pe acest tablou si cu ochii deschisi, dar discriminarea tactila (capacitatea de a deosebi cu ajutorul degetelor o textura de alta) va fi mai fina daca parcurge drumul cu ochii inchisi, in cautarea, de exemplu, a unei texturi speciale, pe care i-ati descris-o, sau pe care l-ati facut sa o atinga inainte si pe care va trebui sa o recunoasca. Tabloul este usor de fabricat si este de o mare utilitate. Degetele copilului vor fi, dupa aceea, mai sensibile.

■  Materialul:

- Un carton mare, gros, sau o bucata de placaj

- Lipici

- Elemente care, o data lipite, vor forma tot atatea suprafete de textura diferita:


frunze
scoarta de copac
muschi
nisip
ace de pin
boabe de linie
petale de flori
lac de unghii
hartie de ziar
bucati de tesatura din bumbac
bucati de catifea
bucatele de material plastic
smirghel
lana
sare grunjoasa
bucati de blana
samburi
etc. Lista aceasta nu este exhaustiva. Ramane s-o modificati sau sa o completati dupa posibilitati si imaginatie.

■  Cum trebuie sa procedati?

- Pe o coala de carton, desenati un drum lung inconjurat de o parte si de alta de gradinite.

- Impregnati drumul cu lipici si presarati peste el nisip.

-  Impregnati cu lipici fiecare gradina, una dupa alta, si lipiti pe fiecare cate un material diferit. Lucrul acesta trebuie facut impreuna cu copilul. El va alege materialul pentru fiecare gradina. Discutati impreuna despre caracteristicile fiecarei gradini, oferindu-i astfel voca­bularul adecvat: moale, zgrunturos, neted, dur, moale, rece, intepator etc.

- Lasati cartonul sa se usuce, apoi intoarceti-l ca sa fiti sigur ca suprafetele au fost bine lipite. Acum aveti un tablou pe care puteti continua sa pictati, reprezentand o suita de mici suprafete de texturi diferite, legate intre ele printr-un drum.

■  Cum sa va jucati:
Aici, imaginatia dumneavoastra este esentiala, lata cateva idei.

- Urmati drumul cu ochii deschisi si discutati despre fiecare gradina.

-  Faceti la fel, cu ochii inchisi. Copilul va constata cum degetele lui pot "vedea" in locul ochilor. Incurajati copilul sa exprime ceea ce simte, sa "lase degetele sa vorbeasca".

- Tot cu ochii inchisi, cereti copilului, urmarind drumul, sa se opreasca la "adresele" care-i sunt indicate; de pilda sa se duca la gradina cea mai moale, sau la gradina cea mai proaspata etc.
Parintii care se vor juca si ei astfel vor observa ca este, intr-adevar, foarte agreabil. In fine, sa nu uitam ca sensibilitatea tactila nu se limiteaza la contactul cu degetele mainilor. Se poate simti si cu talpa picioarelor, cu obrajii, cu buzele, cu toata suprafata pielii chiar.

Problemele culcarii Prietenul imaginar Simtul pipaitului Dificultatile de limbaj