A pune un copil in varsta de 3-4 ani in pat si a-l face sa adoarma repede se dovedeste a fi o operatiune dificila. Refuzul poate fi foarte puternic la anumiti copii. Daca isi dau seama ca astfel le creeaza parintilor neplaceri, scene care pun la incercare nervii tuturor se pot produce in fiecare seara, mai ales atunci cand copiii se afla inca in faza de opozitie. Atata timp cat parintii ii vor face jocul, copilul nu poate fi decat castigator, prelungindu-si din ce in ce mai mult mofturile.

d1e774dg81brs De ce nu vrea copilul sa mearga la culcare? Pot exista mai multe motive, dar, in general, copilul se teme de ideea de a sta singur in camera sa, infruntand intunericul si creaturile zamislite de el. Este evident ca toti copiii de aceasta varsta (si chiar mai mari!) ar prefera sa ramana impreuna cu ceilalti membri ai familiei, sa palavrageasca sau sa se uite la televizor; dar trebuie sa existe o ora de culcare si, daca parintii vor sa se bucure de o seara fara copii, au tot interesul sa fixeze o ora si sa se tina cont de ea. Aceasta ora trebuie sa fie rezonabila: ea nu trebuie sa-l impiedice pe copil sa petreaca un timp suficient cu parintii sai, seara. Dupa o zi in care a fost separat de familia sa, copilul are nevoie de afectiune, de jocuri comune si de timp doar pentru el, lucruri pe care aici le poate gasi.
Daca parintii isi intreaba frumos copilul: "Nu crezi ca ar fi timpul sa mergi la culcare?" sperand ca acesta va fi de aceeasi parere, copilul, crezand contrariul si lasat sa aleaga, va face orice pentru a intarzia ora de culcare: "inca putin, mamico, inca un moment". Lasandu-I in fiecare seara sa aleaga, si sperand ca va fi rezonabil, veti pasi pe calea necazurilor. Spre cinci ani, lucrurile se rezolva, iar copilul hotaraste deseori singur sa mearga la culcare, atunci cand este obosit. Dar pana atunci...

Daca credeti ca este mai bine sa-l lasati sa aleaga singur ora de culcare, sfarsind prin a adormi pe un colt al canapelei din sufragerie, sunteti liber sa o faceti. Dar daca va ganditi ca are nevoie de somn si daca doriti sa va relaxati seara, incercati sfaturile urmatoare.

-  Mai intai, fixati ora de culcare, tinand cont, pe cat posibil, de nevoia de somn a copilului, de ritmul sau propriu si de ritmul de viata al celorlalti membri ai familiei. O data fixata, respectati ora cu fermitate. "La ora opt, te culci." Regula aceasta nu poate fi discutata sau negociata in fiecare seara. Asta nu inseamna insa ca trebuie sa fiti atat de rigid incat sa nu tineti niciodata cont de situatiile exceptionale, ca de exemplu, ajunul vacantei, ori sosirea bunicii, ci doar ca este mult mai usor sa impuneti o ora de culcare atunci cand sunteti consecvent.

■  Stabiliti un ritual pentru culcare; o data insusit, acesta nu trebuie modificat. Copiilor le place sa stie intotdeauna ce urmeaza. Rutina le da siguranta. Ea poate incepe cu o ora inainte cu baia, imbracarea pijamalei, cina, urmata de ritualul de culcare propriu-zis. Copilul va sti astfel exact in ce moment va trebui sa se culce: dupa poveste si pipi, inaintea mangaierii si a ultimului sarut al mamei.

■  Rezervati-va activitatile calme pentru jumatatea de ora care preceda culcarea; astfel copilul se destinde si simte ca i se face somn. Bataia pendulei sau orice alt zgomot care il enerveaza il vor face sa nu accepte sa se puna in pat, un efect favorabil avandu-l muzica sau cantecele de leagan fredonate in intuneric.

■  Fiti flexibil: copilul are nevoie de gesturi de tandrete seara, dar fixati o limita si in aceasta privinta, in cazul in care ele se prelungesc prea mult. "inca o poveste, numai una, te rog... Haide si mai saruta-ma o data..." la un moment dat, este bine sa spuneti: "Bine, dar este ultimul, dupa aceea te las si nu voi mai veni", si sa va tineti de cuvant. De asemenea, puteti sa-l preveniti: "iti citesc doua povesti in seara aceasta si asta va fi tot", sau: "Cand acul mare al pendulei va fi pe trei, voi iesi si te voi lasa sa dormi." Apoi, sa va tineti de cuvant.

■  Daca problema ia proportii, este bine sa incercati sa intelegeti care sunt cauzele. ii este oare frica de ceva si nu indrazneste sa va spuna? Discutati lucrul acesta cu el. Asigurati-I de prezenta dumneavoastra in casa. Ajutati-I sa se apere de fricile lui: nu-i refuzati nici veioza aprinsa, nici usa intredeschisa, sau cele douasprezece animale din plus care-i ocupa patul, nici tetina sau degetul mare, daca s-a obisnuit cu ele. Copilul este in pat, a fost sarutat, iar marginile plapumii au fost varate sub saltea; cu toate acestea, problema nu s-a rezolvat. Copilul se ridica din nou... Dupa zece minute de la "ultimul" sarut, iata-l aparand in sufragerie, in cautarea unui pahar cu apa sau a unui "ultim, ultim sarut". Ce-i de facut? Tata este, in general, destul de eficace in rezolvarea acestei probleme. Daca este ferm, el poate arata copilului ca amandoi parintii sunt de acord asupra faptului ca trebuie sa ramana in camera sa, ceea ce este esential. Prima data, copilul este dus cu blandete, dar fara pierdere de timp. A doua oara, puteti sa va faceti ca nu-l vedeti, intr-o prima faza, apoi sa-l insotiti in camera mai ferm. Daca s-a ridicat din pat, copilul nu trebuie "rasplatit" cu dreptul de a ramane in mod exceptional cu adultii sau de a primi ceva dulce. Dimpotriva, spuneti copilului ca, daca reuseste intr-o saptamana sa nu se scoale din pat dupa ora culcarii, va primi cutare recompensa, duminica.
In fine, trebuie sa fiti clar in ceea ce vreti sa obtineti. Daca scopul dumneavoastra este sa-l faceti sa adoarma la ora pe care ati hotarat-o, nu veti reusi. Renuntati imediat sau acceptati conflictele cotidiene. Asa cum spunea bunica mea: "pe un cal caruia nu-i este sete, nu-l poti face sa bea". Daca scopul pe care vi l-ati propus este sa aveti o seara linistita si, pentru aceasta, copilul dumneavoastra sa ramana cuminte in camera sa pana cand va adormi, aveti sanse de reusita. Lasandu-i aprinsa o veioza sau o lampa de veghe (exista intrerupatoare care permit reglarea intensitatii luminoase a lampii), copilul se poate juca in pat sau poate rasfoi o cartulie. Cand somnul va veni, copilul va adormi fara sa va deranjeze. Multe conflicte se rezolva atunci cand nu-i veti mai impune copilului sa doarma, ci il veti convinge pur si simplu ca, la o anumita ora, fiecare "se retrage pe teritoriul sau".

Simtul pipaitului Lucruri de care copilul are nevoie Jocuri pentru pregatirea cititului Jocuri si jucarii