Copilul se foloseste de viata sa imaginara pentru a-si rezolva anumite conflicte interioare, carora n-ar sti altfel sa le faca fata. "Jucandu-se" astfel, el nu mai dramatizeaza, incercand sa scape de teama. Toti copiii procedeaza astfel, iar temele pe care le abor­deaza sunt vechi de cand lumea. Atata timp cat parintilor nu li se cere sa ocupe un loc in jocurile sale, cel mai bun lucru pe care-l pot face este sa le respecte si sa nu se amestece. Atata timp cat copilul stie cand sa revina la viata cotidiana si nu confunda cele doua planuri - imaginarul si realul - el nu face altceva decat sa se dezvolte normal pentru varsta sa.
"Prietenul imaginar" este personajul pe care unii copii il inventeaza pentru a avea o companie. Desi invizibil, acest insotitor de joaca ocupa un loc important in viata copilului si, in consecinta, in viata intregii familii. El se joaca cu copilul, ii spune povesti si de multe ori face nazbatii in locui lui. Inventia aceasta apare mai ales la copiii mici sau la copiii care nu au frati: pentru a-si construi un astfel de personaj, trebuie sa aiba timp sa viseze, singuri, in camera lor. Copiii care au frati de varsta apropiata adeseori sunt adusi la realitate de fratele sau sora lor, iar pe de alta parte, nu au nevoie sa-si inventeze un tovaras de joaca, pentru ca au unul permanent.
Se pare ca cel mai bine este sa nu va amestecati, decat in cazul in care copilul v-o cere cu claritate. Ce atitudine este bine sa adoptati atunci cand copilul va vorbeste despre acest prieten? Intrati in jocul lui, pastrand insa o distanta suficienta, astfel incat copilul sa inteleaga faptul ca nu puteti fi pacalit si ca stiti ca nici el nu se lasa pacalit - se intampla uneori sa se foloseasca de acest prieten imaginar ca sa treaca asupra lui raspunderea pentru nazbatiile pe care le face: el l-a impins si l-a facut sa rastoarne paharul, el este cel care nu-l lasa sa doarma, pentru ca vorbeste tot timpul etc. Este o solutie ingenioasa, care are si un avantaj -il ajuta pe copil sa distinga binele de rau, cu conditia sa poata iesi la timp din joc si sa realizeze diferenta fata de realitate. Este randul parintelui sa spuna: "Esti norocos ca prietenul tau a facut asta. Stii cat de mult a gresit. As vrea sa-i spui sa nu mai faca." s7l5211sl63czt
Daca vi se pare ca-si petrece prea mult timp visand si creand aceste scenarii imaginare, incurajati-l sa se joace mai mult cu alti copii. Nu ezitati sa-l aduceti la realitate in timpul pe care-l petreceti impreuna, in timpul meselor, al baii etc. Prietenul imaginar trebuie sa dispara, iar copilul sa-si descopere limitele, pentru a lasa loc realitatii.

Copilul care se balbaie Debutul la gradinita Cine este copilul de trei ani ? Lucruri de care copilul are nevoie