A fi un bun cititor inseamna a ajunge sa citesti rapid si sigur, doar cu ochii, intelegand sensul a ceea ce citesti; este o conditie esentiala a reusitei scolare la toate materiile, chiar si la matematica. "De ce?" se vor intreba unii - "in lumea de maine, calculatorul va inlocui scrisul." Viitorul nu se prezinta insa astfel. Cititul conditioneaza, in mod categoric, posibilitatea de a invata. De asemenea, usurinta de exprimare in scris va marca intotdeauna o diferenta intre doi candidati, oricare ar fi orientarea aleasa. A citi este o unealta care trebuie pusa in mainile tuturor copiilor.
De ce sa vorbim despre lectura in aceasta pagina, cand copiii nu invata sa citeasca decat incepand de la sase ani? Dintr-un motiv foarte simplu. Studiile recente au aratat ca toate conditiile reusitei sau ale esecului in aceasta ucenicie erau deja programate inca din timpul cursului pregatitor. Este nedrept, dar asta e. Un copil pregatit pentru citire va invata mult mai rapid si mai sigur decat cel care nu a fost confruntat cu vreun material scris. Aceasta pregatire poate incepe inca de la cea mai frageda varsta. x9f455xi35qze
Nu va vom arata aici cum sa-l invatati pe copil sa citeasca. Daca doriti, peste cateva luni, va puteti lansa impreuna in aceasta aventura, de ce nu? Astazi, se acorda din ce in ce mai multa importanta invatarii cititului inainte de debutul in scoala. Nu faceti acest lucru hartuind copilul, cu scopul de a-si devansa colegii; permiteti-i sa-si urmeze ritmul. Ar fi o mare eroare sa fortati copilul sa citeasca, daca nu este pregatit pe plan psihologic, emotional sau intelectual; nu veti reusi astfel decat sa-l dezgustati pentru multa vreme. Unii copii vor dori, din curiozitate, sa scrie si sa inteleaga mecanismul lecturii inca de la patru sau cinci ani; altii, chiar daca, adulti fiind, devin profesori de limba romana, sau o limba straina, in copilarie nu au fost pregatiti sa citeasca decat spre sapte sau opt ani. Dupa Gould, aptitudinea pentru lectura este un talent, la fel ca celelalte. Unii copii au "simtul" lecturii asa cum altii au simtul muzicii sau al ritmului. Acestia sunt cei care vor, din proprie initiativa, sa invete sa citeasca: ar fi pacat sa le refuzati, cu atat mai mult cu cat nu veti avea probleme in alegerea metodei. Pentru alti copii, insa, adica pentru majoritatea, a-i invata sa citeasca devreme nu este intotdeauna o initiativa incununata de succes. Descifrarea unui text este o munca relativ simpla, a percepe sensul este insa mai greu si cere mai multa maturitate.
Nu va sugeram sa luati locul invatatorului, pentru a-l invata pe copil sa citeasca; invatatorii sunt instruiti special pentru acest lucru. In schimb, puteti, inca de pe acum, sa-l pregatiti pentru lectura. Copilul va invata mai usor, va pierde mai putin timp pentru descifrare si va accede mai repede la "lectura din placere" creandu-si, in acelasi timp, o imagine favorabila despre scoala si despre el insusi. Tot ce am spus pana aici nu se refera la parintii care vor un "super-copil", care sa-si uimeasca semenii, ci doar la cei care vor sa asigure copilului o dezvoltare armonioasa in toate directiile. Viitorul, in aceasta privinta, se contureaza inainte de inceperea scolii.
Bineinteles, gradinita exista pentru a pregati copiii pentru scoala, dar se pare ca, din lipsa de mijloace, contributia sa este insuficienta. Parintii, intr-un fel sau altul, activ sau prin propriul exemplu, isi joaca rolul - cel mai important.
In continuare, vom vorbi despre factorii care joaca un rol hotarator in pregatirea pentru lectura.

MODELUL PARINTESC
Daca exista un domeniu unde exemplul familial e hotarator, atunci nu poate fi vorba decat despre domeniul educational. Intr-o familie unde parintii citesc si discuta despre aceasta, sau unde carti si reviste sunt imprastiate prin casa, unde scrisul are valoare, copilului ii va fi mai usor sa urmeze drumul lecturii. Un studiu facut in Statele Unite si intitulat "Influenta anturajului familial asupra reusitei scolare" oferea indicatiile urmatoare: cei mai buni elevi sunt cei care au venit deja in contact cu lectura. Parintii lor le-au citit cu regularitate povesti si erau ei insisi pasionati de lectura; existau carti in casa. Acesti parinti considerau ca a citi este important, iar copiii lor gandeau la fel. Mai tarziu, acesti parinti urmaresc evolutia scolara a copiilor lor, dand scolii si invatamantului importanta cuvenita.

OBICEIURILE FAMILIALE
De foarte devreme, copilul invata importanta scrisului si se pregateste sa citeasca. Rolul parintilor este, in acest sens, foarte important, iar influenta lor pozitiva se concre­tizeaza in mai multe moduri.

-  Facandu-si timp sa se joace si sa comunice cu copilul, mai bine decat sa se aseze sau sa-l aseze in fata ecranului televizorului.

-  Punandu-i intrebari si lasandu-i timp sa raspunda, la randul lor raspunzand intrebarilor copilului si cautand uneori impreuna raspunsurile in dictionare sau enciclopedii.

-  Citindu-i povesti si mergand cu ei la biblioteca, sa aleaga carti.

-  Permitandu-i sa experimenteze, sa-si exerseze cele cinci simturi, participand la activitatile lor.

-  Ajutandu-I sa-si dezvolte limbajul si incurajandu-l sa se deschida spre lume prin plimbari, intalniri etc.
■ Atragandu-i foarte devreme atentia asupra cuvintelor scrise (cutii de cereale, afise publicitare, un cuvant dintr-o carte cu retete de bucatarie, mod de folosire etc.) si asupra lecturii.
Astfel, copilasul lor este deja, la trei ani, bine integrat in lumea scrisului.

PREGATIREA PROPRIU-ZISA

Copilul care traieste intr-un astfel de mediu are mari sanse sa fie atras de lectura: stie ca ea ii va deschide poarta spre noi orizonturi de cunoastere. Parintii pot, intr-un mod subtil, sa-l pregateasca intelectual, dar si psihologic, pentru lectura. Esential este sa descopere lucruri noi avand permanent impresia ca se joaca; copilul adora acest lucru. Bineinteles ca trebuie sa vedeti daca si copilul este atras de litere si de cuvinte. Toti copiii vor manifesta aceasta atractie la un moment dat, chiar daca momentul nu coincide neaparat cu cel prevazut de scoala. A-i forta nu va avea alt rezultat decat sa-i frustreze atat pe ei, cat si pe parintii lor. Unii copii sunt mereu cu creionul si cu hartia in mana, inca de la o varsta foarte frageda; stiu sa se concentreze si au o memorie buna, retinand cuvintele invatate, altii, dimpotriva, se exprima fizic mai bine, manifestand un interes deosebit fata de alte obiecte, cum sunt papusa sau plastilina. Fiecare copil are centrele lui de interes.
Participarea impreuna la jocuri usoare, care-l pregatesc pentru lectura si scris, cere timp si entuziasm, dar nu mai mult decat alte jocuri. Trebuie sa aveti umor si sa nu va asteptati la izbanzi care sa semene cu reusitele scolare. Aratandu-va nemultumit in fata unui rezultat si avand pretentii prea mari, nu veti obtine decat dezinteresul copilului, certuri, dezgust, pe scurt, exact ceea ce nu va doriti! In cazul in care chiar copilul se opune, jucati-va cu altceva; nu sunt numai carti in viata!
Veti gasi in aceasta sectiune exemple de jocuri de pregatire pentru lectura, potrivite pentru acest an si pentru anul urmator. Ele vor da o idee despre aptitudinile ce trebuie antrenate. Exista de asemenea in librarii, carti foarte atragatoare, specializate. Deseori, cu ajutorul jocului pentru pregatirea lecturii, copilul a sfarsit prin a invata sa citeasca. Trebuie oare sa va propuneti acest scop? Ne gasim in fata unei adevarate dileme. Pe de o parte, e bine sa raspundeti cererii actuale a copilului. Pe de alta parte, invatatorii nu apreciaza lucrul acesta; ei spun ca parintii nu folosesc metode bune, ca, mai tarziu, copilul va avea probleme, ca se va plictisi in clasa, in timp ce ceilalti vor invata ceva ce el cunostea deja, sau chiar ca lucrul acesta poate dauna viitorului sau. Franand evolutia copilului, facandu-l sa astepte pana la cursul pregatitor, riscati sa pierdeti momentul in care copilul isi doreste sa invete, iar mai tarziu nu va avea aceeasi placere sa invete sa citeasca. Dar daca intr-o clasa de douazeci de elevi el nu se "acomodeaza" suficient de repede?

In concluzie, nu ni se pare grav ca un copil care termina gradinita sa stie sa citeasca, daca invatarea decurge intr-un mod firesc, din placere, si chiar in joaca. Pregatirea in ciclul primar a fost conceputa astfel incat sa faca fata diferentelor individuale de acest ordin.
In cazul in care copilul (si anturajul sau) pot si o doresc, s-ar putea sugera un salt de clasa. O alta posibilitate ar fi ca invatatorul sa il lase sa citeasca intr-o banca din spatele clasei sau sa ii dea sa faca altceva, pentru a nu se plictisi atunci cand restul elevilor invata sa citeasca.

Copilul care se balbaie Cererile excesive de atentie