Toti parintii isi iubesc copiii, chiar si cei care ii trateaza rau. Toti parintii vor binele si fericirea copiilor lor. Deseori insa ei nu stiu de ce anume au nevoie copiii lor pentru a creste fericiti si in siguranta. Se intampla sa ii oferiti o jucarie, atunci cand ar fi trebuit sa-i oferiti o ora din timpul dumneavoastra, sau sa il dojeniti cand ar fi trebuit sa-l iertati. In timp, acumuland experienta, am observat ca acei copii care au beneficiat in familie de sentimentele de care aveau nevoie ridica mai putine probleme educatorilor lor.

NEVOIA DE AFECTIUNE t6y4623ty38eil
Am folosit intentionat cuvantul "afectiune" si nu cuvantul "dragoste". Am certitudinea ca nici unuia dintre copiii ai caror parinti au citit acest articol nu le lipseste dragostea. Afectiunea insa este altceva: ea cuprinde toate acele mici dovezi de dragoste pe care le putem da copilului, zilnic. Pentru copil nu este suficient sa fie iubit si nici macar sa i se spuna acest lucru (cu toate ca, evident, si asta este foarte important); el are nevoie sa i se arate lucrul acesta. A-l face pe copil sa traiasca intre limitele unor reguli foarte stricte, cu pedepse si sanctiuni, este fara indoiala un mod de a arata interes fata de copil, si chiar un mod de a iubi, dar oare de asa ceva are nevoie un copil ca sa creasca fericit si vesel?

A arata afectiune copilului inseamna a-i da ce e mai bun din dumneavoastra, din timpul si din interesul dumneavoastra; inseamna sa-l considerati o fiinta umana, ale carei ganduri, dorinte si temeri sunt demne de a fi luate in considerare. Inseamna a-i uita greselile, pentru ca acestea sunt tot atatea lectii, si a-l ghida cu o mana sigura, fara a-l judeca si fara a-l blama. Inseamna sa va convingeti copilul, in fiecare zi, ca este un copil bun, chiar daca esentialul mesajelor pe care le primeste arata contrariul: "Esti prea mic pentru...", "Iar ai facui sa cada...", "Nu, nu poti traversa singur", "inceteaza sa mai faci aste" etc. Inseamna ca nu va supara daca nu se joaca cu jucariile sale, chiar daca ele au costat mult, daca nu vrea sa mearga la cursul de ceramica sau daca nu este de acord cu ideea dumneavoastra excelenta. Inseamna ca nu-i promiteti o poveste pentru a-l face sa taca, pentru a va cufunda in lectura romanului preferat.
Copilasul se simte iubit in masura in care parintii sai isi fac timp pentru el si ii inteleg nevoile, fara sa fie nevoie ca el sa le exprime; ii place sa-i fie ascultate problemele si sa simta ca are aliati; ii place sa i se citeasca povesti si sa se joace; Ti place sa fie scuturat si gadilat; sa fie ajutat sa se imbrace si sa i se dea obiectele care se afla prea sus pentru el. Ii place sa fie ajutat sa-si gaseasca obiectul favorit si are nevoie sa impartasiti cu el gravitatea pierderii lui.
Numai daca ii veti arata copilului ca il iubiti, prin anumite fapte sau gesturi, si nu numai prin cuvinte sau alintari, copilul va deveni la randul sau capabil sa daruiasca afectiune celor din jurul lui.

NEVOIA DE INTELEGERE
Adultii se comporta deseori ca si cum n-ar fi fost niciodata copii sau ca si cum au uitat acest lucru. De aici apare un mare numar de conflicte si de neintelegeri intre parinti si copiii lor, conflicte care n-ar trebui sa existe. Deseori, daca parintii s-ar gandi la motivatiile copiilor lor pentru cutare act care le-a displacut, nu s-ar mai supara, ci ar intelege ca, in conformitate cu logica sa, copilul crede ca este indreptatit sa se poarte in felul acesta, sau ca s-a comportat astfel tocmai pentru a le fi pe plac. Asadar, incercarile parintilor de a-i da sfaturi, de a scoate in evidenta superioritatea punctului lor de vedere, demonstrandu-i ca a gresit, sunt inutile.
Bruno Bettelheim scria: "Copilul este nefericit pentru ca a fost contracarat. Superioritatea judecatii adultului da copilului sentimentul unei infrangeri. Furios sau trist, el nu-si poate afirma argumentele si nici nu le intelege pe cele ale parintilor lui. Copilul se simte invins si nu este convins de logica parintilor, ceea ce este o experienta frustranta si pagubitoare. El nu poate fi neascultator, dar actioneaza impotriva convingerilor sale, ceea ce este foarte dureros."
Pentru a evita lucrul acesta, parintii trebuie sa inteleaga si sa tina cont - atata cat se poate - de punctele de vedere si de dorintele copilului, oricat de departe ar fi de ale lor. O data ce au inteles gandurile copilului, vor putea sa-i explice de ce atitudinea aceasta nu este in acord cu scopul sau. Pentru copil este foarte important sa fie luat in serios, chiar daca nu vede lucrurile in acelasi mod ca adultii. Idealul parintilor de a imprima aceleasi idei copiilor este irealizabil: cadrul lor de referinta si experientele lor sunt prea diferite. Adultii trebuie sa stie ca doua persoane pot avea dreptate in acelasi timp, chiar daca discursurile sunt diferite, in functie de punctul de vedere in care se plaseaza.
Bruno Bettelheim povesteste exemplul unui baietel pierdut intr-un magazin mare. Mama spune: "Paul s-a pierdut, dar Paul spune: "Mama m-a pierdut"... De fapt, oare nu ea este cea care a lasat mana copilului pentru a se interesa de o marfa pe care, in acel moment, o gasea mai interesanta decat el?

Singura metoda care ne ajuta sa intelegem comportamentul copiilor nostri este aceea de a ne pune in locul lor. Nu trebuie sa asteptam ca ei sa ne spuna de ce actioneaza asa si nu altfel: deseori, motivatiile lor sunt inconstiente sau prea complexe si, prin atitudinea noastra reprobatoare, il impiedicam pe copil sa fie sincer cu noi. Ne putem intreba: "Eu, in locul lui, la varsta lui, ce-as fi crezut despre acest lucru?", "Daca as fi actionat ca el, din ce motive as fi facut-o?", "Oare n-am trait si eu, la varsta lui, ceva similar?"
NEVOIA DE RESPECT
A respecta copilul inseamna a-l trata ca pe o persoana adevarata. Imaginea pe care si-o va face despre el insusi si increderea pe care o va avea in el vor depinde in mare parte de felul in care l-au apreciat parintii, Oare ii acordam dreptul de a avea opinii, dreptul de a se insela? El isi va construi imaginea despre propria sa persoana dupa cea pe care i-o transmitem, imagine pe care o va pastra toata viata.
Respectul pe care il aratam copilului se traduce prin cuvintele si atitudinile noastre. Deseori acordam mai multa atentie unui prieten decat propriului nostru copil. De fapt, este mai important in ochii nostri? Cu un prieten tinem mortis sa fim punctuali la intalnire, sa ascultam fara sa intrerupem, sa nu-l obligam sa termine de mancat totul din farfurie, sa-i vorbim politicos, sa nu-l tratam ca pe un stupid daca nu este de acord cu noi, sa nu-i interzicem sa atinga obiectele si sa facem in asa fel incat sa se simta bine la noi.

Deseori, parintii vorbesc copiilor pe un ton nervos, fara ca acestia sa stie exact de ce. Sursa iritarii poate fi serviciul sau oboseala, dar copilul, fiind veriga slaba a lantului, suporta adesea consecintele acestei stari de fapt. Atentie: copilul este foarte sensibil la reprosuri. Pentru ca nu stie sa ia in calcul conditiile, se simte incapabil si nedemn de dragoste.
Parintii nu sunt singurii care fac aceasta greseala. Multi adulti, printre care profesori, educatori, animatori etc. nu stiu sa le vorbeasca cu respect copiilor. Interdictii dure, ca: "Interzis sa atingi", "Am spus, taci", "Cine v-a cerut sa faceti asta?" "Asta numesti tu desen?", "Te porti ca un bebelus"ele, niciodata nu si-ar permite sa le adreseze unor adulti. Cum vreti ca niste copii astfel tratati sa se simta demni de respect? Asa cum a remarcat cu exactitate psihologul L. Pears, multe din atitudinile noastre (sau cele ale societatii), traduc o lipsa de respect fata de copil:


- Plasarea dulciurilor la inaltimea ochilor copiilor intre casieriile supermagazinelor.

- Punandu-i o intrebare fara sa fiti atent la raspuns.

- Cerandu-i sa faca un puzzle sau sa-si faca patul fara sa va uitati la rezultat.

- Cerandu-i sa mearga la culcare in momentul in care tatal sau se intoarce de la serviciu, ori in timp ce se uita la desenul animat preferat.

- Atunci cand nu aveti timp sa-l ajutati sa-si aranjeze cuburile, dar puteti sa va petreceti o jumatate de ora la telefon cu o prietena; sau nu aveti timp sa-l duceti la piscina, dar puteti sa petreceti trei ore la un meci, impreuna cu prietenii.

- Atunci cand va uitati fugitiv la desenul sau frumos, dar reveniti timp indelungat asupra faptului ca si-a spart masinuta rosie.

- Promitandu-i ca va plimbati cu el sau ca-i cititi o poveste, dupa care uitati promisiunea facuta sau nu va tineti de cuvant.

- Delimitandu-i zone precise de joaca si interzicandu-i accesul pe peluza.

- Neavand niciodata timp pentru el...

Nu voi insista. Fiecare va vedea, in propriul sau comportament, sau in cel al societatii, lipsa de respect care-l raneste pe copil si ii da o imagine negativa asupra lui insusi. Evident ca nu se pune problema sa-i aprobati comportamentul, dar explicati-i ceea ce vreti intr-un mod pe care-l poate intelege. In viziunea noastra, propozitia: "De ce ai facut asta?" nu este o cerere nevinovata de informatii, iar copilul simte acest lucru. Sa acceptam, asadar, pe cat posibil, ca este diferit de noi si ca nu are decat varsta pe care o are... Sa tratam copilul cu respect. Numai asa ii va respecta pe ceilalti, la randul sau.

Problemele culcarii Dificultatile de limbaj Somnul copilului