Fiecare parinte doreste ca micutul sa manance de toate si in cantitate rezonabila. Multe mame sunt nelinistite si se simt vinovate daca au impresia ca micutul lor nu mananca ce trebuie, sau nu mananca suficient. In mod obisnuit, parintii se plang ca micutul mananca putin sau prost; de aceste cazuri ne vom ocupa in articolul de fata, fara a-i uita, in final, si pe cei care mananca prea mult.
Intre trei si patru ani, problemele refuzului alimentar tind sa se atenueze, in afara de doua situatii: daca s-a instalat deja de multa vreme si daca un motiv afectiv particular ii tulbura echilibrul, iar el isi va exprima astfel dificultatile. Mai mult, daca parintii reactioneaza intr-adevar dur in fata unui refuz repetat, problema se va instala pentru un timp indelungat. o1f535ou94oik

Copilului nu-i prea place sa manance, nu prea are pofta de mancare, alege din farfurie, ar manca zilnic piure si jambon, sau refuza astazi ce ii placea ieri? Nu va grabiti sa spuneti ca sunt capricii. Admiteti, mai intai, ca are o pofta de mancare variabila de la o zi la alta sau de la o luna la alta. De asemenea, gusturile lui variaza, ceea ce este normal. Pediatrul v-a spus cu siguranta ca nu trebuie sa va faceti nici o grija de ordin medical, atata vreme cat curba de crestere a copilului este normala. Daca faceti un bilant corect a tot ceea ce mananca, la fiecare ora a zilei, intr-o saptamana, veti constata ca a ingurgitat cantitatea de hrana necesara dezvoltarii sale. Cu toate acestea, nu sunteti linistit: vi se pare ca nu mananca destul...

Intr-un anumit sens, aveti dreptate. Problemele alimentare sunt greu de rezolvat. Inca de la nastere, a manca sau a nu manca este mijlocul pe care-l are bebelusul - mai eficace decat oricare altul - de a-si exprima acordul sau dezacordul, buna sau proasta dispozitie, dorinta de a raspunde sau nu cererilor adultului. A manca nu inseamna pentru el numai a se hrani - este un mod de comunicare afectiva. Lucrul acesta ramane valabil multi ani de acum incolo. Refuzand sa se hraneasca asa cum i se cere, copilul, in mod inconstient, spune ceva ce nu poate fi exprimat prin cuvinte.

DE CE ESTE COPILUL "DIFICIL" LA MASA?
■  Nu-i este cu adevarat foame astazi. Nu e grav. Poate ca este contrariat, bosumflat sau frustrat ca a fost intrerupt de la joaca. Poate ca a rontait ceva dimineata si i-a pierit pofta de mancare. Nu are importanta - va manca mai bine seara. Daca insistati peste masura si va aratati nelinistea, ceea ce nu era decat o stare trecatoare va deveni un mod obisnuit de abordare a meselor.

■  Nu-i place ce-i serviti la masa. Sigur ca si dumneavoastra aveti gusturi si anumite preferinte personale. Copilul invata sa cunoasca hrana, isi testeaza cerul gurii, isi schimba parerea, revine la preferinte abandonate. Daca nu vreti sa apara conflicte interminabile, tineti cont de gusturile sale la pregatirea meselor. Nu sunt sigura ca "a manca de toate" este indispensabil la trei ani. Este de ajuns sa manance echilibrat. Cat despre "a gusta din toate", este vorba mai intai de o problema de educatie, asupra careia fiecare parinte, dupa felul in care a fost crescut, va face propria sa alegere. Anumite studii au aratat ca unii copii sunt mai sensibili la anumite gusturi decat altii (lucru ce ramane valabil si la varsta adulta): acestia vor fi mai "dificili" decat ceilalti, dar au mai multe sanse sa devina, mai tarziu, niste fini gastronomi!
In aceasta categorie pot fi introduse refuzurile selective: refuzul sistematic de a manca legumele fibroase, carnea, laptele sau cruditatile etc. La aceasta varsta, numerosi copii nu mananca bucuros decat ceea ce este sub forma de piure sau alimente moi, refuzand tot ce este dur si crocant. Lucrul acesta este obisnuit; nu e un motiv de ingrijorare. Bineinteles ca, daca nu-i place "nimic", nu putem vorbi despre un refuz selectiv!
■  Vrea sa va atraga atentia. Refuzand sa manance, va enerveaza, si astfel reuseste sa va tina captiv langa el pentru un timp (uneori mai mult, daca asteptati sa-si termine mancarea din farfurie ca sa strangeti masa). Refuzul de a manca ascunde deseori nevoia de dialog, de apropiere. Copilul recupereaza astfel timpul si atentia de care se crede frustrat. Sunteti cumva niste parinti foarte activi, sau sunteti ocupati cu un copil mai mic, caruia trebuie sa-i dati biberonul sau sa manance cu lingura? Daca lucrul pe care copilul incearca sa vi-l spuna, refuzand sa manance, este de ordin afectiv, el va insista din ce in ce mai mult, pana cand i-ati inteles mesajul si ii veti raspunde. De exemplu, daca vrea sa va spuna ca, de cand s-a nascut fratele lui mai mic, il neglijati si ca se simte parasit, este mai important sa linistiti copilul asupra acestui lucru si sa-i dedicati mai mult timp, decat sa insistati sa-si termine fasolea din farfurie.

CE-I DE FACUT?
Din ceea ce ati citit pana aici, puteti deduce faptul ca acest tip de dificultati alimentare nu se trateaza frontal, ci indirect, tratand cauza lor. Altfel spus: ocupati-va mai mult de copil in afara meselor si mai putin de ceea ce mananca efectiv. Lucrurile se vor aranja de la sine.

■  Suprimati "gustarile" si rontaiala intre mese, daca doriti sa-i fie foame copilului la ora mesei. Daca nu, gasiti "gustari" sanatoase si socotiti-le in ratia sa zilnica (fructe proaspete, fructe uscate sau mai degraba bucati de branza, decat biscuiti si dulciuri). In schimb, lasati-l sa participe la pregatirea meselor; ii va face placere sa amestece salata, sa puna bucatele de legume in cratita, sa framante aluatul sau sa aranjeze cruditatile pe platou. Copilul refuza rareori sa manance ceea ce a preparat el insusi si aduce foarte mandru pe masa familiei preparatele sale.

■  Aveti grija ca mesele sa fie un moment relaxant si agreabil. incercati sa vorbiti despre orice, in afara de mancare. Daca doriti sa guste din toate cate putin aplicati regula: "Cand spui ca nu vrei sa mananci, primesti putin." Serviti-i mereu portii mici: este mai incurajator sa incepi sa mananci atunci cand ai sansa sa si poti termina de mancat. Respectati-i gusturile pe cat posibil, fara ca acest lucru sa afecteze considerabil alegerea alimentelor pentru restul familiei. Daca mancati impreuna, luati-i farfuria in acelasi timp cu a celorlalti, daca nu, dupa vreun sfert de ora, fara sa comentati daca lasa mancare in farfurie. De indata ce este capabil, invatati-l sa se serveasca singur si stimulati-l sa o faca. In curand, va sti sa dozeze mai bine cantitatea in functie de dorinta lui.

-  Toate aceste sfaturi legate de momentul mesei se rezuma in final la unul singur: nu mai dati atata atentie, cel putin aparent, la ceea ce mananca - nici o aluzie, nici un indemn, nici o observatie, nici o dojana, nici o felicitare, nimic. Serviti-I normal si luati-i farfuria la sfarsitul mesei, fara sa comentati. Dati-i un surplus de atentie - timp dedicat numai lui, in cursul zilei. Procedati asa timp de trei saptamani: viata lui nu va fi in nici un caz in pericol; putem paria ca de acum incolo lucrurile se vor aranja, chiar si numai pentru ca nu vor mai exista conflicte...

LA GRADINITA NU MANANCA NIMIC...
Unii parinti, ai caror copii mananca bine acasa, sunt anuntati ca la gradinita ei nu mananca nimic. Comportamentul acesta este mult mai frecvent la copiii care nu sunt obisnuiti cu o colectivitate inainte de intrarea la gradinita. Mai intai, trebuie sa intelegem ca gusturile se formeaza inca din copilarie, in functie de obiceiurile alimentare ale fiecarei familii. Copilul care a mancat mereu acasa este obisnuit cu un anumit fel de preparare si de prezentare a mancarii, cu anumite alimente, pe care cu siguranta nu le gaseste la cantina gradinitei.
Refuzul de a manca la gradinita poate de asemenea sa nu aiba nimic de-a face cu mancarea servita ci sa fie legat de alte dificultati; de aceea, evitati pe cat posibil: o cantina prea zgomotoasa (foarte frecvent), supraveghetoare incordate sau severe, o relatie dificila cu educatoarea, un loc prost ales la masa (departe de un prieten), un refuz general, legat de gradinita etc.
In cazul acesta trebuie, pentru ca lucrurile sa se rezolve, sa intelegem ce exprima copilul. Poate ca, pur si simplu, masa servita fara dragoste, fara o pregatire vizibila, fara valoare afectiva, intr-un loc neprimitor, inca nu a capatat un sens pentru el...

OBEZITATEA
Pentru unii parinti, dificultatile alimentare ale copilului lor se prezinta altfel: copilul lor pare mereu ca moare de foame. El poate manca la orice ora din zi si se arunca asupra alimentelor cu voracitate, ca si cum n-ar fi mancat nimic de cateva zile. Parintii trebuie sa ascunda cutiile de biscuiti si sa incuie dulapurile, ca sa nu fie golite.
In general, lucrul acesta nu-i nelinisteste pe parinti, care pot fi chiar mandri de pofta de mancare a copilului lor. Un astfel de comportament nu este semnalat decat atunci cand se concretizeaza printr-un exces de greutate important, care-l alerteaza pe medic. Puteti incepe sa vorbiti de obezitate atunci cand aveti de-a face cu un exces de greutate de 20% in raport cu greutatea normala pentru inaltimea copilului. Cu cat diferenta este mai mare, cu atat riscurile sunt mai mari. Parintii unui copil obez trebuie sa consulte fara intarziere un specialist, din mai multe motive:


-  Cu cat problema este tratata mai devreme, cu atat are sanse mai mari de rezolvare.

-  Dezechilibrele privind greutatea se accentueaza deseori intre zece si treisprezece ani; este mai bine deci sa abordati, ba chiar sa rezolvati problema inainte.

-  Daca va intereseaza doar efectele obezitatii, adica daca vizati, printr-o schimbare de regim, o simpla scadere in greutate, ceea ce evident este posibil, rareori rezolvati problema pe termen indelungat: daca nu va ocupati de cauza, kilogramele pierdute vor reveni rapid.
Un specialist va fi capabil sa evalueze semnificatia atitudinii pe care o are copilul fata de mancare. Cel mai des, copilul cauta sa compenseze prin alimente ceva care ii lipseste pe plan afectiv sau relational. El isi satisface astfel fizic un vid psihologic. Redresand cauza, intelegand ce exprima copilul, parintii vor putea sa-si modifice comportamentul si sa-si asigure copilul de dragostea ce i-o poarta. In alte situatii, copilul cauta sa faca placere unei mame, ea insasi foarte concentrata asupra mancarii: "determinismul familial" este foarte important. Copilul provenind dintr-o familie de obezi sau de mari mancaciosi are considerabil mai multe sanse de a deveni, la randul sau, obez. In cazul acesta, intreaga familie trebuie sa consulte un specialist si sa-si schimbe modul de a se hrani.

Problemele alimentare se pot rezolva prin valoarea exemplului personal, solutie adeseori mentionata in materie de educatie. Parintii care mananca rezonabil si cu placere, avand o alimentatie variata si echilibrata, in mod evident au cele mai mari sanse ca si copiii lor sa manance echilibrat...

Copilul la spital Pregatirea pentru lectura Jocuri pentru pregatirea cititului Jocuri si jucarii