Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos

copilasul meu - intrebari si raspunsuri despre cresterea copilului - >CERERILE EXCESIVE DE ATENTIE




Fiecare om are nevoie de atentia celor din jur: astfel ne simtim apreciati. Copiii insa ar vrea sa aiba toata atentia parintilor sau a educatorilor si suporta greu sa-i vada ocupati cu altceva sau cu altcineva. Uneori avem impresia ca, oricata atentie dam unor copii, ei vor cere mai mult. Ei isi urmeaza parintii dintr-o camera in alta, aproape agatandu-se de hainele lor si producand uneori o senzatie de sufocare. Ei fac nazbatii, de preferinta cand mama vorbeste la telefon, intrerup fara incetare conversatiile si sunt mereu "printre picioarele" adultilor, chiar si atunci cand acestia le cer sa mearga sa se joace in camera lor. Ei repeta fara incetare: "Mama, uite!", "Mama, pot sa beau suc de portocale?", "Mama, te joci cu mine?", "Mama, ajuta-ma sa imbrac papusa" ele. Ce semnificatie are acest comportament?

In anumite ocazii, copiii nu primesc de la parintii lor, efectiv, toata atentia de care au nevoie. Ei au impresia, adeseori indreptatita, ca sunt abandonati daca sunt cuminti, linistiti si se joaca in camera lor. Si atunci, ei le atrag atentia cum pot, facand nazbatii, prin cereri neintrerupte, refuzand sa manance fasole sau sa mearga la culcare. Alti copii cer mai multa atentie, pentru ca nu se simt in siguranta. Din aceasta cauza, ei sunt foarte dependenti de parinti si se simt pierduti daca acestia nu se ocupa de ei sau pur si simplu nu stau langa ei. Starea respectiva poate fi trecatoare, poate rezulta dintr-o dificultate specifica, sau poate deveni chiar un obicei. In fine, exista si cazul copiilor care au fost obisnuiti sa conteze pe altcineva decat pe ei insisi si sa aiba fara incetare un adult la dispozitia lor: in timp, ei devin mai putin autonomi in jocurile si in comportamentul lor.

CUM PUTETI REDUCE ACESTE CERERI c8e654cs66uld
Primul lucru pe care-l aveti de facut - evident - consta in a-i da suficienta atentie copilului, chiar si atunci cand nu o cere, indiferent daca este cuminte si dumneavoastra aveti altceva de facut (mereu aveti altceva de facut). Propuneti-i o partida de domino sau gasiti timp, curatand legume, sa trancaniti impreuna. Va va fi mult mai usor daca ii spuneti: "Petrec un sfert de ora cu tine, facem impreuna ce vrei tu, apoi te vei juca singur cat timp rezolv corespondenta."
Fiecare parinte ar trebui sa gaseasca zilnic un moment de atentie adevarata, oricat de scurt ar fi, pentru fiecare dintre copiii sai - un moment de adevarata disponibilitate, seara, de exemplu, la culcare, pe care sa-l includa in rutina zilnica. Daca promiteti copilului atentia dumneavoastra, tineti-va de promisiune. Daca ii spuneti "Sunt al tau peste doua minute", nu lasati copilul sa astepte mai mult. Daca-i consacrati un sfert de ora, nu va lasati intrerupt de telefon. Cand sunteti cu copilul, dati-i impresia ca este mai important pentru dumneavoastra decat orice pe lume si nu ca sunteti grabit sa va debarasati de el, ca sa treceti la altceva. Daca aveti impresia ca, desi ii acordati suficienta atentie, copilul continua sa ceara mai mult, va trebui sa recurgeti la o alta tehnica. Daca il ignorati, dupa ce i-ati explicat ca nu sunteti disponibil, copilul ar trebui sa inteleaga hotararea dumneavoastra. Intre timp, puteti sa va ocupati de fratele sau de sora sa, chiar daca inainte v-ati petrecut timpul cu el. Fiti clar in ceea ce ii cereti ("Te ajut sa incepi jocul de puzzle. Apoi il continui singur. Ma voi uita cand l-ai terminat .), apoi nu-i mai raspundeti, pana cand efectiv jocul de puzzle va fi gata.

AJUTATI COPILUL SA DEVINA INDEPENDENT
Atentie! Ne aflam intr-o societate care valorifica in mod excesiv autonomia si indepen­denta precoce a copilului. Foarte devreme - din ce in ce mai devreme - copilul trebuie sa fie capabil sa adoarma singur, sa manance singur, sa se imbrace singur, sa se joace singur, sa citeasca singur etc. Cresa, ca si gradinita, au ca scop crearea autonomiei copilului. Pentru beneficiul cui? Copilul "care se descurca singur" nu trebuie sa fie copilul de care sa nu ne mai ocupam, care face absolut totul singur. Timpul pe care nu-l folosim pentru mentinerea igienei copilului ar trebui sa fie un timp rezervat pentru joaca sau pentru conversatia cu el.
Cu toate acestea, unii copii, care nu se simt in siguranta si carora le lipseste increderea, au nevoie sa fie ajutati. Ei trebuie sa invete ca nu pot avea "totul, imediat" si ca uneori trebuie sa astepte pana cand parintii vor avea timp pentru ei. Copiii nesiguri au nevoie de laude, de aprecieri: este important sa-i felicitati cand au facut bine ceva, mai ales daca acest lucru este in sensul autonomiei pe care doriti sa o obtineti. In cazul in care copilul v-a lasat sa lucrati, asa cum i-ati cerut, o jumatate de ora, timp in care el s-a jucat in camera, felicitati-l si multumiti-i, oferindu-i ce-si doreste mai mult: timp petrecut impreuna.

DACA VA INTRERUPE FARA INCETARE

Copilul intrerupe adultul din conversatiile sau activitatile sale, pentru ca vrea sa i se acorde atentie imediat. Are ceva de spus sau ceva de aratat, si nu poate concepe faptul ca lucrul acesta nu este si pentru dumneavoastra la fel de important. Nu are rabdare si, daca asteapta cateva minute, risca sa uite ceea ce voia sa spuna. Faptul ca va intrerupe des este un semn bun, insemnand ca, intr-adevar, copilul are ceva de spus, chiar daca acest lucru poate fi exasperant pentru dumneavoastra sau pentru interlocutor. Totusi, ce-i de facut?

Sa explicati foarte clar copilului cand si cum va poate intrerupe, cerandu-va sa fiti atent, si mai ales cand nu poate sa o faca. Nu-l lasati sa creada ca nu va intereseaza ce are sa va spuna ci, pur si simplu, ca nu este momentul cel bun, ca nu sunteti disponibil acum, dar veti fi in cateva secunde sau peste cateva minute, dupa caz.

Copilul va fi impresionat daca faceti un semn cu mana aratandu-i ca i-ati auzit cererea, dar ca nu puteti sa-i raspundeti pentru moment, ca sunteti pe punctul sa vorbiti cu cineva sau ca aveti ceva de terminat. Daca spuneti: "Sunt a ta intr-o secunda", sau "Sosesc in doua minute", nu lasati sa treaca o jumatate de ora ca sa-l ascultati. Timpul de rabdare pe care i-l impuneti trebuie sa fie scurt la inceput, daca vreti sa fie respectat: veti putea sa prelungiti timpul de asteptare, progresiv, spunandu-i: "Voi fi al tau cand acul mare al pendule! va fi sus; va fi ora cinci fix." Apoi dati-i toata atentia dumneavoastra: daca a asteptat cuminte, a meritat-o din plin. Multumiti-i.
Exista un mod corect de a atrage atentia, pe care copilul poate incepe sa-l invete, chiar daca nu trebuie sa va asteptati sa-l aplice sistematic decat dupa cativa ani. De exemplu, sa inceapa fraza cu: "Scuza-ma", apoi sa astepte sa-i raspundeti (daca nu puteti raspunde imediat, faceti-i un semn - conventie secreta - ca sa-si dea seama ca a fost vazut sau auzit); sau, daca vi se adreseaza in timp ce sunteti la telefon, vorbiti in soapta, nu cu voce tare.
In fine, nu uitati ca este greu si frustrant pentru copil sa astepte sa terminati de palavragit, ca sa va poata vorbi. Atunci, nu cereti prea mult de la el. Ajutati-va copilul sa aiba rabdare, gasindu-i ceva de facut, tot timpul; daca aveti in permanenta hartie si creion langa telefon, el va putea desena in timp ce va terminati conversatia; de asemenea, ii puteti da ceva de baut sau de mancat etc. In cazul in care copilul intrerupe conversatiile atunci cand este la masa cu adultii, fiti atent sa aiba si el un moment in care sa poata vorbi: are multe de spus si nu stie, pur si simplu, cand sa le spuna. Cand mai multi "oameni mari" vorbesc impreuna, este uneori foarte greu, atunci cand esti debutant in limbaj, sa iei cuvantul. Intrebandu-l: "Si tu, ce crezi despre lucrul acesta?", veti evita situatiile in care copilul intrerupe lumea ca sa poate spune ce crede despre acel lucru.
Aceste intrebari sunt importante - copilul are ceva de comunicat si va repeta pana cand va fi auzit. Ca sa capete incredere in sine, are nevoie sa-si simta parintii intelegatori si deschisi la ceea ce are de spus. "inteleg, te aud, dar nu pot sa-ti raspund acum, pentru ca sunt ocupat; imediat vom face lucrul acesta impreuna"ele. sunt raspunsuri pe care copilul le accepta, pentru ca se simte important. In caz contrar, va gasi alte mijloace de a-si obliga parintii sa se intereseze de el. Refuzand sa manance, ca s-o tina pe mama langa el. Strecurandu-se in patul parintilor la ora trei dimineata, sau imbolnavindu-se usor, repetat, el va obtine ceea ce doreste: atentia parintilor. Si atunci, nu este mai bine sa ciuliti urechea si sa-i daruiti din timpul dumneavoastra? Conteaza cantitatea, dupa cum am vazut, dar calitatea atentiei acordate este hotaratoare...




Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact