Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos

copilasul meu - intrebari si raspunsuri despre cresterea copilului - >NASTEREA UNUI AL DOILEA COPIL






Ati luat hotararea importanta de a va mari familia. Se va naste al doilea copil. O data luata aceasta hotarare, acest lucru nu va impiedica sa va indoiti sau sa va nelinistiti. Va puneti multe intrebari.
Schimbarea aceasta mare, care va va costa atatea eforturi pe fiecare, merita oare osteneala? Si, in calitate de parinti, daca sunteti incapabili sa iubiti al doilea copil tot atat de mult ca pe primul? Va trebui oare sa puneti din nou in discutie echilibrul confortabil in trei, care la inceput a fost atat de greu de realizat? s5k3610sh93rqt
Se anunta o noua fericire pentru toata lumea, dar, de asemenea, intrebari, dificultati, o disponibilitate care va trebui sa fie totala.
Cum sa organizati totul si, mai ales, cum sa va descurcati cu actualul copil, care va deveni copilul cel mare, pentru ca acesta sa aiba impresia unui plus de viata si nu a unei privari de dragoste? Ati vrea sa-i imputinati suferintele, durerile, descoperirile prea dure, cand de fapt toate acestea fac parte din viata. Este greu de asemenea in momentele acestea, sa nu va ganditi la propria dumneavoastra copilarie, la propriul dumneavoastra loc intre frati... A trebuit oare, copil fiind, sa traiti aparitia in camin a unui mezin?

ANUNTATI APARITIA MEZINULUI
Multi parinti se intreaba in ce moment sa informeze copilul de sarcina mamei. Parintii se tem ca, anuntandu-l prea devreme, cele noua luni de asteptare vor parea prea lungi. Eu cred ca, orice s-ar intampla, trebuie sa-l anuntati de aparitia bebelusului, de indata ce aveti certitudinea ca va veni. Pentru simplul motiv ca o stie deja. Nu in mod precis prin cuvinte (desi... noi nu tinem seama de acest al saselea simt pe care il au copilasii si pe care mai tarziu il pierd), ci cu o intuitie foarte sigura.

Copilul a simtit asteptarea dumneavoastra, bucuria, indoielile, o schimbare de ambi­anta sau de caracter, o mai mare oboseala, si mai stiu eu ce altceva. Indiciile acestea pe care le percepe clar risca sa-l faca sa devina nelinistit atata timp cat nu va sti care este cauza. Bineinteles ca aceste noua luni vor fi lungi, dar si copilul are nevoie de timp ca sa se pregateasca, chiar daca este incapabil sa-si imagineze cum va fi acest bebelus si ce anume va schimba in viata lui.
Trebuie sa-i spuneti copilului, ca sa impartasiti cu el perioada aceasta, ca si cu orice membru al comunitatii familiale. Fiind asociat, el simte ca devine mare si va fi mai putin tentat sa ramana in urma. Aveti timp sa-i explicati ca sarcina aceasta este o decizie a parintilor sai, ca nu este nevoie sa doreasca sau sa-si iubeasca fratele sau sora si ca dragostea dumneavoastra pentru el nu va fi pusa in discutie.

SUFERINTA PRIMULUI NASCUT
Chiar si atunci cand copilul pare sa fi dorit impreuna cu dumneavoastra aceasta noua nastere, chiar daca l-ati pregatit cat mai bine posibil facandu-l sa participe la fiecare etapa, tineti cont ca, oricum, el va suferi de gelozie si va trai, la scara lui, o adevarata incercare. Dar va fi o experienta care-i va permite sa creasca. Pana acum, el era centrul atentiei si admiratiei dumneavoastra. El era in centrul unui mic univers care se invartea in jurul lui. Chiar si astazi inca, era "bebelusul" dumneavoastra. Deodata, locul acesta privilegiat dispare: totul se prabuseste. Nu mai este el cel admirat, ci bebelusul acesta minuscul. I s-a promis un tovaras de joaca? Bebelusul acesta nu stie decat sa manance, sa planga si sa doarma. Mai mult, o imobilizeaza pe mama sa douazeci si patru de ore pe zi.

Copilul reflecteaza, dar nu intelege prea bine ce le poate suscita parintilor un asemenea entuziasm. Si atunci, fie ce-o fi, va incepe sa faca la fel si va adopta din nou comportamentele de bebelus pe care Ie-a abandonat de multa vreme.
Toate acestea sunt normale, dar ar fi grav ca cel mare sa se inchida in el insusi in loc sa-si exprime suferinta, si sa aiba comportamente regresive. Dimpotriva, este mult mai sanatos sa-si exteriorizeze sentimentele: rolul parintilor este sa-l ajute sa exprime ceea ce simte si sa-l asigure de intelegerea lor. Este bine sa-si consacre o parte din timpul lor copilului mai mare. Sa vorbeasca cu el, sa se arate calmi si rabdatori, sa exprime o dragoste si un interes neschimbate - toate acestea sunt comportamente parintesti care-l ajuta pe copilul mai mare sa-si depaseasca anxietatea care poate fi exprimata astfel: "Daca mama mea iubeste un alt copil, inseamna ca nu ma mai iubeste, sau, cel putin, nu la fel de mult."
A CEDA LOCUL SAU CELUI DE-AL DOILEA
Unii parinti, din grija pe care si-o fac pentru bunastarea primului nascut, sfarsesc prin a se simti vinovati de a-i fi impus o asemenea incercare. Ei ar vrea sa-l protejeze, astfel incat sa nu dea celui de-al doilea copil locul la care are dreptul si minimalizeaza dragostea pe care i-o poarta.
Comportamentele acestea sunt daunatoare pentru amandoi copiii. Pentru cel de-al doilea copil este daunator, fiindca el are nevoie de dragostea dumneavoastra la fel ca si primul. Pentru primul, fiindca nu este bine sa vreti pana intr-atata sa-l scutiti de dificultatile existentei. Infruntandu-le cu ajutorul dumneavoastra, el va creste.
Este de preferat sa spuneti primului nascut ceva de genul: "inteleg foarte bine ca aparitia acestui bebelus te deranjeaza. Nu-ti cer sa-l iubesti, doar sa nu-i faci rau. Pentru ca eu il iubesc. Diferit fata de tine, bineinteles, pentru ca tu esti singurul care esti cum esti. Tu esti mare acum, si sunt mandra de tine. De aceea, esti unic, iar dragostea mea pentru tine este de asemenea unica."
Daca suferinta primului nascut este inteleasa si acceptata de parinti, nasterea aceasta va fi pentru el o ocazie importanta sa dobandeasca mai multa maturitate, sa devina mai responsabil si sa-si dezvolte noi aptitudini.
Unii copii, din mandria de a fi promovati pe postul de fratele cel mare sau sora cea mare, profita de lucrul acesta ca sa devina curati, sa faca mari progrese in limbaj sau sa devina autonomi intr-un fel sau altul. De altfel, pot fi stimulati in directia aceasta, solicitandu-li-se ajutorul ca sa se ocupe de bebelus, asigurandu-i ca se afla in tabara adultilor si nu in cea a micutilor si a bebelusilor, unde cel mai mangaiat si mai admirat este cel care face in scutece si care se trezeste noaptea.
O eroare frecventa consta in "a profita" de nasterea bebelusului pentru a modifica lucruri importante in viata primului nascut, uneori pur si simplu pentru ca restructurati familia. Astfel, nasterea coincide cu o mutare, cu intrarea in scoala sau lacresa. Sau, pur si simplu, se cere copilului sa-si lase patul, ba chiar si camera, noului venit.
Aceste coincidente sunt nefericite, pentru ca primul nascut il va face pe bebelus responsabil de disconfortul schimbarilor care ii sunt impuse. Se va supara pe el si se va simti nefericit pentru ca risca sa traiasca asemenea unui copil respins.
De asemenea, parintii trebuie ca, in timpul sarcinii si al primelor luni de viata ale bebelusului, sa fie atenti la tot ce copilul ar putea resimti ca fiind o lipsa de dragoste sau ca o evacuare a unui loc pe care mezinul il va ocupa.

Oricare ar fi precautiile luate si dialogul purtat, perioada aceasta este dificila pentru primul nascut si rareori se deruleaza intr-o seninatate totala.
O atitudine bazata pe rabdare, afectiune si intelegere il va ajuta mai bine pe fiecare sa-si gaseasca locul in noua constelatie familiala.





Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact