Societatea noastra moderna, bogata si confortabila face din ce in ce mai putin loc copiilor. Procentul de natalitate scade si numarul copiilor unici creste. Avem un copil, pentru ca presiunile sociale si afective sunt foarte puternice, ca sa nu trecem pe langa o astfel de experienta, pentru ca anii trec, pentru ca murim de invidie etc. Dar nu ne decidem sa facem un al doilea: apartamentul ar fi prea mic, profesia nu ne lasa destul timp, cuplul s-a dizolvat intre timp, ne simtim deja coplesiti cu unul singur etc. Pentru parinti, mai multi copii inseamna mai multe griji, mai putini bani si mai putin timp. Dar copilul, ce traieste el?

Sa inlaturam mai intai o idee preconceputa: copilul unic nu devine neaparat mai egoist decat ceilalti. Totul depinde de cum l-am crescut. In schimb, deseori este mai putin vesel sau rezonabil, mai putin activ si se plictiseste mai mult. Cu calm, el isi inventeaza in singuratate personaje, tovarasi de joaca imaginari, aventuri in care detine toate rolurile. Dimpotriva, fiind multi frati, suntem intotdeauna surprinsi de cantitatea de rasete, de dis­pute, de schimburi si de interactiuni de toate felurile. Chiar daca fiecare copil are camera sa, el nu ramane niciodata acolo multa vreme singur. Zgomotul acesta, uneori atat de suparator, este marturia unei copilarii incantatoare, pentru ca este semnul uceniciei vietii.
Ca sa intelegem bine lucrul acesta si ca sa crestem mai bine copilul unic, trebuie sa stim ca el sufera de trei dificultati care pot fi rezumate astfel: prea devreme, prea plin si prea gol.

- Este prea devreme ca un copil unic sa fie introdus intr-un univers de adulti. Pentru mai multi copii, luam o baby-sitter atunci cand lipsim de acasa, dar copilul unic isi urmeaza parintii peste tot. Martor al vietii lor, confidentul problemelor lor, adaptat la orarele lor, el creste deseori prea repede, netraind intr-o lume de copii. Mai rezonabil, el este deseori mai putin vesel si mai mult purtator de nelinisti care nu sunt ale lui. b3d473bd72rzc ■  "Prea-plinul" corespunde excesului de presiune la care este supus copilul unic. Acolo unde sunt copii mai multi, se asteapta mai putin de la fiecare copil; astfel, fiecare este capabil sa-si urmeze propria sa cale. Dar copilul care duce singur toate sperantele si investitiile parintilor sai suporta o presiune prea puternica. Foarte adesea, el nu are dreptul la esec, nu are dreptul sa fie diferit de copilul visat de parintii sai. Orice copil mai mare este la inceput purtatorul asteptarilor si nelinistilor parintilor, dar intr-o zi, mezinii elimina aceste constrangeri. Dar nu asa se intampla si la copilul unic.

-  In fine, "prea-golul", este tot ceea ce copilul unic nu va cunoaste niciodata. Adica tot ceea ce fratii si surorile suporta uneori, dar care sfarseste prin a le forma cele mai frumoase amintiri. Ceea ce-i face mai puternici si mai apti in viata sociala. A imparti zilnic camera, papusile, creioanele, bilele, secretele.
Putem da unui copil unic sensul partajului in general, dar nu cel fundamental, teribil si formativ: impartirea dragostei mamei, a mangaierilor si a timpului ei. Rivalitate dureroasa, este adevarat, dar esentiala ca sa invete ca nu este centrul lumii si ca lumea nu-i apartine. Copilului unic ii va fi uneori greu sa accepte, in detrimentul sau, ca nu este unicul obiect de afectiune si de atentie al celor cu care va fi confruntat. Nu este vorba aici de a-i convinge pe cei care nu doresc sa aiba si alti copii, ci de a-i ajuta sa-si creasca copilul unic. Cu cat va trai mai mult in sanul unui grup de copii, cu atat va fi mai vesel. Confruntandu-se cu alti copii si pierzand uneori, va deveni mai puternic. Lasandu-I sa fie el insusi, va deveni cineva.

Copilul cere un caine Copilul unic Nasterea unui al doilea copil Prima zi de gradinita