Parintilor le este deseori greu sa se fixeze asupra unui mod de educatie. Inlaturarea regulilor prea rigide de altadata a deschis calea comportamentelor educative tolerante. Astfel, in numele fericirii si al satisfactiei copilului, acesta a fost lasat liber in comportamentele sale. Moda a suferit de atunci o schimbare si se vorbeste din nou de autoritate.
Sfaturile, ca si modelele, sunt confuze si incoerente. Daca adaugam la aceasta ca, in familiile in care ambii parinti lucreaza, ei prefera - pe drept cuvant - sa-si petreaca timpul cu copilul lor in alt fel decat suparandu-se, intelegem ca le este greu sa ia o hotarare.
In articolele precedente se gasesc sfaturi asupra modului in care este preferabil sa se asigure disciplina, lata acum expuse pe scurt rezultatele cercetarilor despre consecintele diferitelor moduri de educatie; majoritatea cercetarilor se refera la trei feluri de a exercita autoritatea. b8d733bn21efr
CLIMATUL AUTORITAR
In aceasta ambianta, regulile si interdictiile sunt numeroase si clar marcate, dar ele nu sunt explicate. Deciziile sunt luate "la varf" si nu se discuta. Structura este rigida.
Daca, de exemplu, o regula obliga copiii sa nu manance bomboane, aceasta interdictie se aplica in toate locurile si in toate circumstantele. Orele de masa sau de somn nu sufera exceptie. Seful familiei are controlul si tine rareori cont de dorintele fiecaruia.
Se constata ca cei care suporta acest tip de ambianta reactioneaza cel mai des prin apatie. Ei nu iau initiativa si acced foarte greu la autonomie.
Pentru unii, reactiile pot lua forme de crize subite de agresivitate si de revolta.
CLIMATUL TOLERANT
Aici, structura este slaba. Aceasta depinde de moment sau de persoana. Nu exista cu adevarat reguli de aplicat. intr-o zi e voie sa faca ceva, dar nu si a doua zi, caci circumstantele s-au schimbat. Copiii sunt lasati in voia lor: se are incredere in ei, asteptan-du-se de la ei sa gaseasca raspunsurile potrivite. Erorile nu sunt sanctionate.
In acest climat, copiii sunt repede pierduti. Ei nu au puncte de reper si nu stiu niciodata ce va aduce ziua de maine. Majoritatea profita de acest lucru ca sa ceara mult si devin infernali. Ei cauta o limita, care nu le este indicata. Rezulta o anxietate care se manifesta sub forma unei puternice agresivitati.

CLIMATUL DEMOCRATIC
Structura educatiei este ferma, dar elastica: regulile exista si se vegheaza ca ele sa fie aplicate. Dar aceste reguli sunt definite in acord cu nevoile fiecaruia. Dorintele copiilor sunt ascultate si se tine cont de ele, astfel incat regulile suporta exceptii. De exemplu, pot sa se culce mai tarziu in perioada vacantei, sau li se lasa copiilor bomboanele care le-au fost oferite. Comportamentele parintilor sunt stabile, dar regulile evolueaza o data cu varsta copiilor si toate deciziile sunt luate in comun.
Acest climat, dupa toate cercetarile facute, este eficace. Este cel care permite cea mai mare satisfactie si multumirea fiecaruia. Nivelul de agresivitate este minim.
Doua criterii mai vin sa intareasca aceste efecte pozitive: daca parintii sunt de acord asupra modalitatilor educatiei si daca sunt toleranti cu zgomotul si dezordinea provocate de copil.

Copilul cere un caine Educatia sexuala Nasterea unui al doilea copil Oboseala copilului la gradinita