Pentru marea majoritate a parintilor, baza regulilor de politete este constituita din: "buna ziua", "la revedere", "te rog"s\ "multumesc". Aceste cateva expresii magice, care dovedesc ca un copil este "bine crescut", ne vin atat de natural, in mod aproape automat, incat ne este greu sa admitem ca micutii le uita atat de des.
Si aceasta nu pentru ca nu le-am fi repetat destul: "Spune multumesc mamei!", "Spune la revedere doamnei!"... Dar nu, ei nu spun nimic, in timp ce invata atatea alte lucruri asa de usor! Oare nu dau dovada de rea-vointa? in fiecare zi, va epuizati repetand acelasi lucru si pare sa fie in van: sfarsiti prin a va pune intrebari.
Linistiti-va: toti copiii sunt asa. Faza de invatare a regulilor de politete dureaza ani de zile. Ani de repetitii si de asteptare a acelorasi exigente. Doar spre varsta de sase sau sapte ani, ucenicia incepe sa dea roade: copilul intelege atunci la ce foloseste acest lucru.

Copilul dumneavoastra nu are varsta la care memorizeaza codurile sociale. El nu intelege utilitatea lor si nu le simte nevoia. De ce ar spune "buna ziua" unor oameni pe care nu-i cunoaste? Ca sa spuna "buna ziua" celor pe care-i iubeste, el dispune de alte mijloace: tipa, alearga, se duce sa aduca o jucarie ca sa Ie-o arate, ii integreaza intr-o activitate impartasita cu ocazia unei alte intalniri, ceea ce este un mod de a-i recunoaste si de a sterge absenta. De asemenea, de ce-ar spune "la revedere", cand nu are deloc chef sa plece? El nu era pregatit, nu el a decis plecarea. El nu va imbratisa pe nimeni spontan, atunci cand este suparat. l4m1312lu79olp
"Te rog" si "multumesc" sunt mai repede folosite de copil, chiar daca nu le vede utilitatea. A-si exprima nevoia i se pare suficient, de ce sa adauge niste cuvinte care nu servesc la nimic?

In calitate de parinti, puteti sa-i explicati, dar nu pretindeti prea mult. Perfectiunea nu se potriveste cu varsta lui, de asemenea, este inutil sa va suparati daca dobandirea bunelor obiceiuri vi se pare ca dureaza mult. In stadiul acesta, esential este sa inteleaga ca e vorba de un parcurs obligatoriu, daca vrea sa va faca placere sau sa obtina ce vrea.
lata cateva reguli care va pot ajuta sa adoptati o atitudine coerenta:


-  Invatarea politetii, daca doriti sa ajunga la ea, se incepe foarte devreme si se urmareste fara oprire. La varsta copilului dumneavoastra, puteti sa-l mustrati daca nu spune "te rog"sau pur si simplu sa-l informati ca urechea dumneavoastra nu aude cererile decat daca ele sunt astfel formulate. Putin umor in educatie nu dauneaza niciodata si evita sa se ia prea in serios ratacirile!
■  Pedepsele sau amenintarile sunt niste reactii exagerate in domeniul acesta. Unui copil care nu vrea sa spuna buna ziua si-si ascunde obrazul intre fustele mamei, i se poate spune simplu: "E pacat ca nu-mi spui buna ziua, ar fi atat de placut, darspers-o faci maine". ■ Politetea se invata prin exemplu. Daca vreti sa aveti un copil politicos, incepeti sa fiti sistematic politicos cu el. Decat sa-i spuneti "Vino aici", puteti sa-i spuneti "Vrei, te rog, sa vii un minut?". Nu trebuie sa neglijati sa-l salutati dimineata si sa-i urati pofta buna cand se asaza la masa.
Prea multi adulti, cand intalnesc un copil insotit de parintii sai, neglijeaza sa-l salute: cu toate acestea, cu acest respect incepe totul.

Copilul este sensibil la politetea pe care o aveti fata de el, dar si la cea cu care adultii se trateaza intre ei. Este greu sa ceri copilului sa fie mai politicos decat dumneavoastra, atunci cand faceti mutre sotului dumneavoastra, cand va barfiti vecinii sau cand traversati strada ca sa nu salutati o colega de birou!
Invatarea politetii nu este continua. Unele perioade de opozitie sistematica par sa puna totul sub semnul intrebarii, chiar daca in profunzime nu este nimic real. Deseori aflati din intamplare, despre copilul dumneavoastra, ca se comporta mult mai corect in vizita decat acasa ceea ce este mai degraba un semn bun (codurile sunt cunoscute, chiar daca nu sunt intotdeauna aplicate).
Unii parinti pot gandi ca politetea este un lucru depasit, un cod steril si ipocrit, si ca este prea devreme sa plictiseasca copilul cu asa ceva. Bineinteles ca fiecare isi creste copiii in functie de experientele si de convingerile sale. Cu toate acestea, fiti atenti ca, o data devenit mare, copilul sa nu aiba de suferit din necunoasterea regulilor care guverneaza viata in societate.

SARUTUL
Pe cat sunt de acord ca a invata copiii sa spuna "buna ziua" si "la revedere" este un lucru bun, pe atat sunt de socata de fiecare data cand vad un copil constrans sa sarute pe cineva. Sarutarile fac placere mai mult adultilor decat copiilor. Politetea cere sa spui cuvintele de intampinare si de despartire, dar ea nu impune gesturi de afectiune pe care nu o simti. Care adult nu are o amintire neplacuta a unui sarut umed sau piscator, luat fara sa fi fost oferit? Va mirati apoi cand copiii nu mai vor sa sarute pe nimeni...

Sarutul este un semn de afectiune, care se ofera spontan, si este exclus sa fie cerut sau impus. Sa nu spunem niciodata unui copilas, cu un aer fals intristat: "Nu ma saruti?". El o va face atunci, ca sa fie ascultator, si va actiona in dezacord cu sentimentul sau real. Sa nu neglijam sentimentele sale, in elanul acesta de dragoste...

Cosmaruri si terori nocturne Regulile de politete