Intre doi si sapte ani, copiii au, din cand in cand, somnul tulburat de visuri urate. Se intampla sa se scoale si sa cheme, dar ei pot de asemenea sa planga si sa tipe dormind, apoi sa se linisteasca si sa intre intr-un alt ciclu de somn.
Aceste visuri urate pot lua doua forme, de gravitate diferita: cosmarul declanseaza o anxietate care se rezolva repede in fata realitatii, in timp ce terorile nocturne provoaca o adevarata spaima.

COSMARURILE h1i928hi93umk
Ele sunt frecvente in anumite perioade din viata copilului si, atata vreme cat nu revin de mai multe ori pe noapte, nu trebuie sa suscite neliniste. Copilul care a avut un cosmar se trezeste in general brusc, prada fricii. El cheama sau vine sa-si caute parintii, dar se poate tot atat de bine sa planga fara sa se trezeasca. Unii copii pot vorbi de cosmarurile lor, altii, nu: ei le-au uitat. Linistit de parintii sai, copilul se calmeaza destul de usor si-si continua in mod normal noaptea.
Cauza cosmarurilor trebuie cautata in conflictele interne, in general inconstiente, pe care copilul le poate trai, la fel ca orice fiinta umana. Anumite idei, culpabilizate, revin sub forma unui pericol care l-ar ameninta pe copil. Toate acestea sunt normale: copilul creste, psihicul lui se constituie, devine mai complex. Nici o viata de om nu poate fi ferita de orice conflict interior si de orice neliniste.
Alte evenimente, mai conjuncturale, pot favoriza cosmarurile in anumite perioade: o exigenta parinteasca prea mare, o experienta de peste zi care a fost rau suportata, un disconfort (caldura, dificultate de a respira) et c.

TERORILE NOCTURNE
Ele sunt o forma mai rara, dar mai grava, a cosmarurilor. Copilul se ridica in pat, innebunit. Tipa, plange si pare terorizat de lucruri vazute doar de el. Chiar daca are ochii deschisi, el doarme inca, dar se zbate si pare ca nu-si recunoaste parintii. Dupa cateva minute, care par foarte lungi parintilor neputinciosi in fata acestei stari paro­xistice de neliniste, copilul adoarme din nou, linistit. A doua zi, nu-si mai aminteste nimic din aceste crize.
Tipul acesta de cosmaruri, daca apar frecvent si daca alte semne diurne tradeaza de asemenea anxietatea, traduc o problema reala in care se zbate copilul. Este important sa incercati sa gasiti factorul traumatizant care ar fi putut sa fie cauza acestor terori si sa nu lasati copijul sa le faca fata singur. Pediatrul sau psihologul vor putea sa va ajute sa-i dati de capat. Impreuna, veti reusi sa intelegeti tulburarile care-l agita pe copil si veti putea sa-l ajutati sa scape de ele.

CE SA FACETI IN CAZUL UNUI COSMAR?

-  Atunci cand cosmarurile sunt frecvente sau grave, trebuie sa vorbiti peste zi cu copilul si sa incercati sa intelegeti ce-l deranjeaza. Sa-l asigurati de dragostea si increderea dumneavoastra, pentru a-l ajuta sa traiasca nopti mai linistite.

-  in timpul cosmarului, trebuie, bineinteles, sa va sculati si sa mergeti sa vedeti copilul. Aprindeti lumina pe coridor, ca sa alungati duhurile noptii, luati copilul de mana, vorbiti-i cu blandete ca sa-l aduceti la realitate, dati-i sa bea putina apa proaspata, apoi cantati-i un cantec de leagan; toate acestea sunt, in general, comportamente linistitoare, suficiente ca micutul sa adoarma linistit.

-  A doua zi, puteti sa-i cereti copilului sa va povesteasca cosmarul daca isi aduce aminte. Eliberarea, in timpul zilei, cu ajutorul cuvintelor, poate avea de asemenea un efect benefic.

-  In cazul terorilor nocturne, trebuie sa mergeti mai departe si sa cereti sfatul unui specialist. in nici un caz insa nu trebuie sa incercati sa rezolvati problema luand copilul in patul dumneavoastra, dandu-i un sirop calmant sau batandu-va joc de temerile sale fara fundament. Noaptea, spaimele acestea par foarte reale si fac parte din experientele puternice ale copilariei, a caror amintire o va pastra toata viata.

Cosmaruri si terori nocturne